IOANA SUZANA TĂUTU:  ,,Pictez cu simplitatea omului, profunzimea sufletului, dar în nebunia clipei”

1 Suzana, portret cu cruce la gat MG_20200526_195530 (1)

Bun găsit! Sunt IOANA SUZANA TĂUTU și vă invit să cunoașteți creațiile mele. Drum bun printre ele! (Notă: Explicațiile fotografiilor aparțin redacției) 

              Elegante doamne și domni atent îmbrăcați,

             Vă rugăm doar câteva moment să ne acordați

      

             Grațioase domnișoare și cavaleri galanți,

             Vă recomandăm o făptură care face mulți talanți!

 

            Numele său este Ioana Suzana Tăutu. Căutând mult printre pictori, am descoperit un bun versificator, iar după ce am dorit să identificăm un agil mânuitor de cuvinte, am identificat un excelent colorist.

   

            Știu, este greu de crezut, dar parcurgând rândurile următoare, îmi veți da dreptate deplină.

  Continuă lectura

CRISTINA OPRIȘENESCU: Noaptea, în parcul trilurilor străvechi

 

oprisenescu portret Cristina Oprisenescu fbk

Bun găsit ! Vă invit, eu Cristina Oprișenescu, la o primbare nocturnă…

Imediat dupa „eliberare”, am fugit in parc, ca o vietate eliberata din cusca.
Era o senzatie neasteptată, ca de deschidere a unei grele porți… prin care evadau toți pașii opriși și inlantuiti…si fiecare detaliu al revederii capata acea rezonanta unica a regasirii…
Cismigiul nu este un parc obisnuit, doar al plimbarilor. Este ca un poem cu parfum de epoca, intre filele caruia o floare presata te copleseste cu amintiri…Este mereu un loc al reintoarcerii, al resemnarii , printre copacii uriasi…

Continuă lectura

LĂCRIMIOARA IVA, UN GRANDE POETA

IVA 1 PORTRET 13706331_10206866204757940_2072754868_n (2)

Bun găsit stimați cititori, eu sunt Lăcrimioara. Vă invit în cel mai frumos spațiu pe care l-am putut concepe, special pentru dumnevostră, spațiul creației literare!

 

Doamnelor și domnilor,

Atenție mărită, vă prezentăm în momentele următoare o mare scriitoare, o poetă de valoare incontestabilă. Iată în rândurile de mai jos interviul acordat, cu multă amabilitate, în exclusivitate – să fac și eu o rimă – Agenției noastre de presă culturală.

  • Pentru început, vă rugăm frumos să vă prezentați numeroșilor cititori care abia așteaptă să vă cunoscă…
  • Cu permisiunea dumneavoastră, mă voi prezenta prin intermediul a două poezii: Lacrimile mele sunt versuri și Atracție.Lacrimile mele sunt versuri

    Cum aș putea demonstra lumii
    că-mi pasă
    de decimarea în masă a focilor,
    de efectul de seră,
    de lăsarea în paragină a monumentelor istorice?
    Cum aș putea demonstra lumii
    că-mi pasă de tine?
    De-a lungul anilor
    am adunat câteva probe.
    Cea mai plauzibilă probă
    este plânsul.
    Lacrimile mele sunt versuri
    pe care instanța le acceptă.
    În curând
    se va pronunța și sentința.
    Voi fi sau nu voi fi
    condamnată la romantism
    pe viață?

    Atracție

    ”Pomul bun
    se cunoaște
    după rod
    și omul bun
    după fapte”,
    însă …
    eu n-am tăiat merii
    ale căror fructe
    mi-au strepezit dinții,
    nici n-am îndepărtat
    pe oamenii
    ale căror fapte
    păreau  păcate
    în ai mei ochi!
    Naiva sau nu,
    prefer să rabd decât să rănesc,
    prefer să accept compromisuri
    decât să jignesc.
    Naiva sau nu,
    zbor cat mai aproape
    de oameni,
    atrasă fiind
    de bătăile inimii lor.

  •     Superbe versuri, felicitari din inimă, acum următoarea întrebare. Pentru ce ați ales poezia și nu muzica?
    • Pur și simplu nu am ureche muzicală.
    • Care sunt temele dumneavoastră preferate?
    • Spațiu-timp, natura, dragostea, viața la țară. Unele poezii sunt scrise în graiul bunicilor mei, grai din regiunea Crișana. Am crescut la oraș, însă… fiecare vacanță de vară o petreceam la țară, la bunicii materni, în localitatea Dieci, județul Arad.
    • Preferați poeziile mai lungi, ori mai scurte?
    • Depinde de starea pe care o am în acel moment, de ceea ce vreau să transmit. Uneori îmi place să creez o poezie de tipul ”apă de colonie”, alteori  îmi place să creez o poezie de tipul ”parfum”.
    • Vă rugăm să dați câteva exemple de poeți care vă plac.
    • Sigur, cu mare plăcere: Dumitru Ichim (Canada), Emanuel Pope(Anglia), Angela Nache Mamier (Franța). Apoi, Anca Mizumski Simion (SUA), Viorel Ploeșteanu (Irlanda).
    • Ce mai putem cunoaște despre dv?
    • Desenez, joc șah, ascult muzică, vizionez filme, empatizez cu văzutele și nevăzutele.
      • Unde vă vedeți peste 10 ani ?
      • Într-un loc cald dacă voi avea nevoie de căldură, într-un loc răcoros dacă voi avea nevoie de răcoare. Va fi liniște, atât de liniște încât îmi voi auzi bătăile inimii. Râsete voi auzi doar prin conexiunile video cu nepoții. Acum, îl am doar pe Vladimir, însă…în 2030 voi avea mai mulți. Doamne ajută! Peste zece ani voi fi mai îngăduitoare cu ceilalți și cu mine însămi. Voi fi mai temătoare decât acum, din păcate. Teama de-a nu apuca cealaltă zi. Pentru că, de dragul copiilor și a nepoților voi dori să-mi prelungesc cât mai mult șederea pe acest pământ. Da, peste zece ani mă văd într-un loc cu bune și cu…mai puțin bune. Bunicii mei, poate și ai voștri, aveau o părere: „De prea mult bine poți bolânzi. Așa că, o țâră de rău nu strică!”
      • Acum puneți dv o întrebare și răspundeți la ea.
      • Întrebarea este următoarea: Spuneți-mi câteva lucruri pe care doriți să le faceți de acum și până veți trece în neființă. Câteva lucruri pe care vreau să le fac înainte de-a trece într-o altă lume, într-o altă dimensiune? Ar fi câteva, și anume: să sar cu parașuta, să învăț să înot, să plantez câțiva arbori, să vizitez țări, puncte turistice (Egipt, Canada, Japonia,New York, Paris,Taj Mahal, Disneyland…), să mă împrietenesc cu un delfin, să mă tratez de timiditate….
      • Grozav, vă doresc să ajungeți prin aceste locuri, precum și în alte zone frumoase de pe planeta noastră.
      • Vă mulțumesc din suflet pentru acest interviu deosebit, acum la final vă rog să transmiteți câteva cuvinte celor care vă admiră…
      • Alegeți o clipă și  pe aripile acesteia să zburați unde vă îndeamnă inima!

      AICI SE TERMINĂ DIALOGUL NOSTRU.

      IVA 2 MERE img213

       

    • Să aflăm mai multe despre prtagonist…Lăcrimioara Iva – Italia (cetățenie italiană);
      Data nașterii: 21 Martie 1964, Gurahonț, jud. Arad;
      Fiica lui Ioan Radu și a Catiței;
      Studii: Școala generală  din Vulcan-Hunedoara (1970-1978 ),
      Liceul de Chimie nr.4 din Arad (1978-1982);
      Activitatea: operator chimie organică la Combinatul chimic din Vladimirescu, jud.Arad (1982-1984), infirmieră la Leagănul pentru copii din Arad (1985-2002),  referent la Direcția generală pentru protecția copilului din Arad (2002-2008);
      Domiciliu: Samugheo, Sardinia, Italia;
      Căsătorită cu Giuseppe Sarai;
      Copii: Mirabela Carmina Muj (Montreal, Canada)și Cosmin Darius Muj (Arad, România).

      *
      Membru al Uniunii
      Scriitorilor din România
      *

    • IVA 3 CARTE IMG_9620
      Cărți publicate:1. Nu toate amintirile sunt fluturi, Editura Mirador, 2009;
      2. Căutând îngenunchiată prin sufletul meu, Editura Mirador, 2009;
      3. Timpul ancorei, Editura Mirador, 2009;
      4. Hai să prindem o steluță! (poezii pentru copii – carte + CD), editura Mirador, 2010;
      5. Arderi (poeme haiku), editura Mirador, 2010;
      6. Pasăre de lut, Editura Mirador, 2010;
      7. Alertă în podul casei (povești), editura Mirador, 2010;
      8. Care înjer o fi bunica?, editura Mirador,-2010;
      9. Cer brodat cu margarete (poezii pentru copii, carte + CD), editura Mirador, 2011;
      10. Răpirea din banal (poeme haiku), editura Mirador, 2013;
      11. În lacrima mea șchioapătă o mânză, Editura Mirador, 2013;
      12. Ațipind semințe, editura Arania, 2014;
      13. Rugăciuni filtrate (poeme haiku), editura Mirador, 2014;
      14. Iarna-i un anotimp sau o mămică? (poezii pentru copii, carte + CD ), editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2015;
      15. Cimpul râșcâie cu gearele în mine (poezii/regionalisme zona Dieci-Gurahonț, județul Arad), editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2016;
      16. Doamne, întotgeauna luminezî o parce gin noi! (poezii/regionalism zona Dieci-Gurahonț, județul Arad), editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2016;
      17. Tristețea suferă de insomnia – Trishtimi vuan nga pagjumësia (poezie bilingvă româno-albaneză, traducere în limba albaneză de Baki Ymeri), editura Amanda Edit, 2016;
      18. Clepsidra (poezie bilingvă, româno-engleză, traducere în limba engleză de Patricia Lidia), editura Amanda Edit, 2016;
      19.Suflet de copil- Child’s Soul (povești pentru copii, româno-engleză, traducere în limba engleză de Patricia Lidia), editura Amanda Edit, 2016;
      20. Dincolo de inimă sunt eu- I m beyond heart (poezie bilingvă, româno-engleză, traducere în limba engleză de Patricia Lidia), eCreator-Grinta-2017;
      21. Cutia poștală-Mailbox- (poezie bilingvă, româno-engleză, traducere în limba engleză de Patricia Lidia),carte+CD, editura Scriitorilor,2017;
      22. Deslăcrimări / Desfrunziri -Untearings / Unfoilings(poezie bilingvă, româno-engleză, traducere în limba engleză de Patricia Lidia),Imprimeria PIM,2018;
      23. Refugiu temporar/Mërgim i përkohshëm
      (poezie bilingvă româno-albaneză, Amanda Edit, 2019.
      IVA 4 COPERȚI SI JUCĂRII IMG_8170

      POEZII PUBLICATE ÎN VOLUMELE COLECTIVE:
      1. Noi Poesis (Arad, 1983);
      2. Cântec pentru mâine (Arad, 1983);
      3. Parfumul clipei – Iubind poezia cântecului de dragoste – vol.1, editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2015;
      4. În taverna sufletului – Në tavernën e shpirtit (poezie bilingvă româno-albaneză), traducere de Baki Ymeri, editura Amanda edit, 2016;
      5. Parfumul clipei – Vara clipelor sentimentale – vol.2, editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2016;
      6. Parfumul clipei – Armonii poetice – vol.3, editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2016;
      7. Prietenii poetice-eCreator-Grinta,2017;
      8. Damele metaforei-eCreator-Grinta,2017;
      9. Parfumul clipei-Melancolii de toamnă-n cântec și poezie-vol.4,Editura Scriitorilor 2017;
      10. Clepsidra cu sentimente,vol.1-editura Emma Books 2018;
      11. Parfumul clipei- Versuri,petale de vis .)Parfumul clipei,vol 5 Lyrics, dream petals,Editura Scriitorilor, 2018
      12. Parfumul clipei-Frumosul românesc în alb de versuri-vol.5,Editura Scriitorilor 2018;
      13. Boema 33-(poezie bilingvă româno-albaneză),traducere de Baki Ymeri, editura Amanda Edit Verlag,2018;
      14. A doua veste divină-Lajmi i dytë hyjnor,Lăcrimioara Iva – Bujar Tafa,(poezie bilingvă româno-albaneză),editura Amanda Edit Verlag,2018;
      15. Parfumul clipei -Primăvară_n cuvinte și dor,Editura Scriitorilor,2019;
      16. Clepsidra cu sentimente ,vol.2, editura Rotipo,2019;
      17. Daruri divine(poezie bilingvă româno-albaneză),traducere de Baki Ymeri, editura Amanda edit, 2019;
      18. Anii de liceu,Editura Scriitorilor,2019;
      19. În curtea Domnului,editura Armonii culturale, 2019;
      20. Daruri divine-Dhurata Hyjnore(poezie bilingvă româno-albaneză),vol.8, 2019.
      21.Parfumul clipei -Declarații din dragoste,volumul 9, Editura Scriitorilor, 2020;
      22.Parfumul clipei-Poezie și Muzică pentru sufletul tău-Antologie aniversară 10 -Editura Scriitorilor, 2020;
      23.Visul copilăriei-editura eCreator, 2020;
      24.În ritmul pașilor copilăriei- editura Ștef, 2020.

      MENȚIUNI ÎN DICȚIONARE BIBLIOGRAFICE și în volume de critică literară:
      1)”Literatura vestului apropiat” – dictionar bibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad – Gheorghe Mocuța, editura Mirador, 2013;
      2)Punte peste ani -volum de critică literară-Romeo Ioan Roșiianu-editura ECREATOR ,2018;
      3)Dicționar de reliefuri literare-2018-Mariana Moga,editura Armonii Culturale,2018;
      4)Scriitorii timpului meu-Cristian Gabriel Moraru, editura ECREATOR ,2019.

      PALMARES, IATĂ CEVA DEOSEBIT:
      *
      1)Premiul Uniunii Scriitorilor din România,filiala Arad-2014,pentru volumul de poezie- Răpirea din banal,editura Mirador 2013;
      2)Festivalul Tradiții Românești în Mișcare , ed III, Londra, 2019:
      -Marele premiu al Festivalului la categoria literatura în limba engleză – literatura pentru copii;
      -Premiul 1- poezie;
      -Premiul 1- literatura pentru copii;
      -Premiul special- proză;
      3)Gala artelor la ceas aniversar, Canada, 2019:
      -premiul cu titlu de merit: FORMIDABIL;
      -diploma de Excelentă și Emblema de Merit.
      *
      Colaborări cu revistele:Arca,Cervantes, Ecreator,Parnas XXI,Constelații diamantine,Albanezul, Confluențe literare,Româniata, diaspora (Italia), Cutezător, Magazin critic, Kryton (Spania),Poezii pentru sufletul meu ( Canada).

      *
      Ștefan Costea:
      ”Condamnați c-o noapte
      suntem chiar din zori,
      arma Lăcrimioarei
      e-un „pumnal de flori.”
      Ștefan Costea
      *
      Petre Don: „Poezie feminină,de filigram.Există aici ceva din gingășia florilor.
      *
      Simion Cosma: ”este o poetă formată,are un nume predestinat pentru poezie”;
      *
      Miro Baladimas: ”este o creatoare a metaforei în proză,nu în poezie”;
      *
      Valer Toda: ”metafora ei este inefabilă,se apropie de Ungaretti”;
      *
      Viorel Costea: ”o poezie a poeziei”;
      *
      Petre Don:”…George Țărnea cunoscând bine Aradul, mi-a sugerat să propun conducerii înființarea unui cenaclu,
      pentru promovarea tinerilor talentați într-ale literaturii.Lucru care a fost aprobat.Botezarea acestui cenaclu a fost făcută tot de George Țărnea:„Poesis”,
      tot el propunând ca eu să conduc acest cenaclu. Succesul a fost peste așteptări. La ședințele cenaclului participau din ce în ce mai mulți tineri talentați.
      De fapt, Cenaclul ”Poesis” era un fel de pepenieră pentru mai marele ”Lucian Blaga”. Încet,încet cenaclul a triat valorile,apărând noi nume
      în peisajul literar al Aradului. Printre aceste nume,Lăcrimioara Iva a fost o voce distinctă,remarcându-se prin sensibilitatea nativă,
      dublată de o bună cunoaștere a ceea ce se scria în acea perioadă. Se vorbea pe atunci despre ea ca o urmașă a Carolinei Ilica,
      marea poetă născută pe meleagurile arădene.
      A apărut alături de nume grele ale poeziei arădene,Gheorghe Mocuța,Nicolae Aniței,Ioan Matiuț, Antim I. Mureșanu și alții, a apărut zic,în antologia cenaclului intitulată ”Noi, Poesis”.Apoi, a dispărut câteva zeci de ani ca acum să apară cu trei cărți deodată.
      Cărți care ne-au umplut sufletul cu trei lăcrămioare de lumină.
      Bine-ai revenit în sufletul nostru,Lăcrimioara!”
      *
      Cornel Marandiuc:”Poezii autentice scrise cu litere ori cu lacrimi din argint,la ceas de noapte,în secretoasa și via odaie a casei…de care ne-am apropiat și noi,am bătut și am chemat Gazda prin – Corinda de fereastră-”
      *
      Ioan Matiuț: ”Putem vorbi deja despre o poetă consacrată,cu un drum al ei bine definit.Poezia sa este de o sensibilitate tipic feminină,marcată de o sinceritate și inocență rar întâlnite în zilele noastre.O poezie spontană revărsată dintr-un prea plin interior.”
      *
      Horia Ungureanu:”În povestirile Lăcrimioarei Iva se întâmplă (ca în toate poveștile)multe și mari minunății,imaginația autoarei părând a nu avea limite.”
      *
      Vasile Dan:”O poetă sensibilă și timidă,aproape în exces,este Lăcrimioara Iva. asta n-o împiedică însă să-și metamorfozeze,să-și exploateze aceste date native în poezii,nu puține. O lirică sentimental-confesivă,fluentă și limpede în expresie găsim în-Pasăre de lut-în care miezul liric este tocmai o stare perpetuă de vulnerabilitate interioară a autoarei,extrapolată apoi senzorial asupra întregii lumi exterioare.”

      *
      Adrian Munteanu:
      ”Al doilea volum al colecției *Poeți în Arania* vă propune o poetă cu timbru particular. Volumul “Ațipind semințe” (titlu care aproape s-a impus imediat cum am intrat în imaginarul poetei) solicită punctarea câtorva caracteristici care o detașează pe Lăcrimioara Iva de timbrul inert și de locurile comune sesizate prea adesea la masa mare de condeieri care nu reușesc să iasă din mulțime.
      În primul rând creează un adevărat frison renunțarea la introduceri decorative a căror singur rost ar fi
      fost acela de a ocupa cât mai mult spațiu grafic, dar care subțiază energia întregului, a vibrației care trebuie să vină din adânc. De cele mai multe ori poeta alege calea dialogului imaginar cu personaje din imediata apropiere a gândului stârnit în momentul conceperii discursului, cele ce rămân în memoria autoarei și, evident, au contribuit la conturarea profilului său de azi. Evocând ființe ce rămân vii, chiar dacă ele sunt acum doar în sertarele memoriei, poeta le definește profilul, rostul și devenirea și le încarcă cu semne ce devin efigii pentru eternitatea autoarei. Dialogul rămâne astfel crud, fără contrafaceri, iar întrebările retorice cărora singură le găsește răspund o definesc pe autoare ca structură cu o bogăție interioară remarcabilă. Numai că această
      încărcătură nu dă senzația unei căutări tensionate, amăgitoare și distorsionate.
      Poezia este concepută într-un moment în care frământările fără leac sunt așezate în paliere ale unei curgeri estompate, dar echilibrate ca urmare a unor decantări produse în timp, sub valul cărora se întrevede albia săpată adânc, modificările din conștiință, reținute cu dibăcie în tipare care apropie construcția de modelul unor profiluri statuare.
      Lăcrimioara Iva are capacitatea de a defini noțiunea de simplitate rodnică, necăutată, nu săracă, ci cu o neașteptat de bogată eflorescență de nuanțe și emoționează peste limitele obișnuite printr-o sinceritate dezarmantă a discursului.
      Cu acest volum, poeta a ajuns în momentul eliberator al concluziilor finale:
      “Poți să fii mort/ chiar și atunci când
      trăiești/ dacă nu faci ceea ce vrei tu”.
      Aș adăuga: ceea ce trebuie să știi că poți. ”

      *Daniel Marian;

      ” Esenţa poetică astfel cum transpare
      din simplu în profund

      Feminitatea în simplitatea sa care poate duce spre impecabila jumătate din ceea ce înseamnă paritatea perfecţiunii, fără complicaţii ele neavându-şi rostul, ci doar cu tresăririle necesare trăirii în intensitate continuă intrinsecă şi nu neapărat complementară fiinţei. Aici intervine acea stare de sublimare pe care în mod caracteristic o definim precum într-o definitivare a însuşi principiului substanţei, drept fiind poezia.
      În deplinătatea deschiderii spaţiilor, plecând de la nevoia găsirii esenţei, Lăcrămioara Iva vine în mod categoric să justifice valorile fireşti ale acelei eve ajunse de la primordial la întotdeauna pretutindeni.
      Plecând chiar de la „Fata de la ţară”: „Cutreieră oraşul,/ desculţă./ Zâmbeşte,/ deşi privirile/ trecătorilor/ îi taie sufletul/ în două./ Nu îndrăzneşte/ să le deie un:/ bună ziua,/ deşi, aşa s-ar cădea./ Fluturându-şi inocenţa/ ca şi pe o batistă în vânt,/ fata de la ţară/ lasă în asfaltul fierbinte/ amprenta sufletului ei.”
      Nici într-un caz nu e vorba aici despre oarecare metamorfoză, ci doar de etape ale gândirii transpuse prin transfigurare în emblematicul eu fără teama de neîncredere în sine, câtă vreme argumentele necesare există până şi la o simplă „Atingere”: „Dantela bisericii/ trebuie privită/ din toate unghiurile/ şi admirată/ de către toate simţurile./ În biserică ar trebui/ Să intrăm desculţi/ şi să păşim şoptit…/ Icoanele mă privesc/ şi-mi zâmbesc tăcute./ Doar clopotul cântă./ Cântă ce eu nu pot exprima/ prin privire, vorbe…,/ nici măcar prin lacrimi./ Mă uit printr-o cruce la viitor/ şi observ:/ acesta se împarte/ în patru./ Ştiu, este păcat să fac previziuni./ Privit printr-o cruce/ cerul este atât de aproape,/ poate fi atins/ cu o rugăciune!”
      E aproape omeneşte imposibil să nu te întrebi de unde chintesenţa dezmorţită din puritatea cunoaşterii care cutreieră dimensiunile; de ce nu se simte nicio încurcare în vorbe precum aduse-ar fi cu furca de prin largul absolut nepleonastic cel mai larg. E un mod de universalitate dintr-atâtea posibile, potrivit pentru orişice epocă atâta vreme cât îşi are obârşie, matcă de sine stătătoare şi fără ingrediente nepotrivite.
      Împărţirea universalităţii se face prin prisma principiilor reflexiei şi refracţiei care stau la baza opticii aceleia fizice cât şi aceleia sufleteşti… „Fiecare unghie/ este un ciob de oglindă/ care reflectă/ diferite aspecte/ ale sănătăţii unei persoane./ Deşi îmi privesc/ fiecare unghie/ cu mare atenţie,/ nu sunt capabilă/ să diagnostichez/ nicio boală./ Pentru că,/ alţii s-ar putea/ să fie capabili, îmi ţin mereu mâinile/ ascunse la spate:/ pentru nimic în lume, nu vreau să mi se plângă/ de milă!/ Pentru nimic în lume!” (Strategie).
      Cauzalitatea acestui tip de manifestare poetică este cred că de la sine înţeleasă ca o prelungire a unei idei de la sămânţă la panoramare în jurul existenţei de unde parcă au ieşit relele şi au rămas doar cele bune fiind lucruri oarecum de taină dar expozate aici.
      Dacă există vreo „Nedumerire”, înseamnă că aceasta trebuia să se întâmple. Pentru că până la efect e nevoie de infinitatea filtrelor, altfel spus nu se poate obţine nimic statornic fără de tăgadă, altfel decât eliminând orişice urmă de îndoire… „Te mulţumeşti cu puţin/ dacă nu ştii că există mult./ Te mulţumeşti cu ceea ce ai/ dacă nu ştii că există şi altceva./ Nu-ţi poţi dori/ un ceas de mână/ dacă nu ştii că există./ Nu tânjeşti/ după bomboane pe băţ,/ dacă nu le-ai gustat niciodată./ …/ Deşi niciunul dintre noi/ n-a gustat măcar/ „un colţ de paradis”,/ credem cu tărie că acesta este dulce./ Atunci de ce ne îndreptăm spre infern?/ Dacă am fi fluturi aş înţelege,/ dacă am fi fluturi am înţelege!”
      Ceea ce cred că o reprezintă pe Lăcrămioara Iva se află chiar aici, în „Pregătire”, deşi eu aş dubla în noţiunea de împlinire… „Stau pe o piatră/ din interiorul meu/ şi vreau cu tot dinadinsul/ să nu mă mir/ şi nici să-mi fie milă/ de ale mele cuvinte încărunţite. Sunt închise/ de-o bună bucată de vreme/ într-o colivie./ Doamne, ce hărmălaie mai fac!/ Hm, poate mă înşel/ şi nu-s cuvinte,/ poate sunt nişte biete vrăbii/ care-şi pregătesc evadarea!”
      Aş spune astfel: Cuvintele sunt dintotdeauna, dar iată cum tocmai întineresc, hărmălaia e expresia simţului de libertate, de aceea şi pasărea şi zborul!”

  • LA FINAL, UN MARE MULȚUMESC ACESTEI SCRIITOARE DEOSEBITE. NE REZERVĂM BUCURIA DE A MAI AVEA PLĂCEREA SĂ DISCUTAM ȘI ÎN VIITOR CU SCRIITOAREA CARE NE-A FĂCUT ONOAREA SĂ SE PREZINTE.UN NOU ADMIRATOR FIDEL

    BUNESCU ARISTOTEL

     

Continuă lectura

SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR

 

 

 

 

sergioooooooo,, coperta bunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa97158401_281798566322186_4694309270668181504_nSalutări Umanitate și dincolo de ea ! Eu sunt SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR!   Pentru rigoare, trebuie să vă spunem că nu sunt cuvintele eroului nostru, ci doar un titlu al autorului acestor rânduri :))

 

 

    Dragi telespectatori, după starea de urgență, acum în starea de alertă, m-am alertat și eu să nu ratez un subiect de zile mari. El este SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR. L-am numit așa deoarece cucerește lume după lume, asta în accepțiunea de universuri, dar și de personaje. Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, am fost cucerit eu.

Deși am stat la Breaza multe luni din anul trecut, spre rușinea mea am făcut și pe reporterul de investigații, nu am reușit decât acum câteva zile să fac marea descoperire. Cum care ? SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR.

Noroc de această pandemie, dacă se poate scrie așa ceva, iar biblioteca din urbe s-a închis. Am început să cer cărți de pe la oamenii pe care îi cunoșteam. Doamna Adriana, fosta mea vecină din 2019, de pe Strada Eternității, mi-a adus mai multe cărți, iar între ele și una semnată SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU, despre Breaza.

Acesta a fost începutul, apoi am ajuns acasă la el, superb, foc de tabără, oameni agreabili, iar SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR în formă de zile mari.

Acum pe masa mea sunt trei cărți cu semnătura sa despre Breaza și una despre călătoriile pe linia Ecuatorului. Unele sunt cu dedicație, oameni buni, am ajuns mare, ce mai!

Azi de dimineață, duminică 17 mai, era în Piatra Craiului, cu Larisa și un grup de prieteni. L-am rugat cu cerul și pământul să facă niște note și imagini să facă un reportaj bombă la revenirea în Breaza. Uraaaaaaa! A spus că face !

Cărțile cu Breaza, superbe, au următoarele tematici: Drumeție și cunoaștere în 2017, Drumeție și camaraderie temerară 2018 și Drumeție și pasiune 2019. Ce pregătește oare pentru 2020 ?

sergio 19 97423370_305139767146176_1805396276037025792_n

Cărțile sunt o poveste fascinantă fiecare, sper ră revin în detaliu cu fiecare. Azi doar, o emoționantă semnalare editorială.

srrgio 18 97999005_250608119522908_4411285936772481024_n

dar și

 

ssergio 19 8441061_233735574577374_8961678146206171136_n

Dar marea descoperire este SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR, cel care a cucerit linia Ecuatorului.  Este vorba de Explorări în pădurile tropicale de pe linia Ecuatorului. Ce intră aici? Hai să ne minunăm!

1  Excursie solitară în savana africană din Tanganica cu scufundări în Oceanul Indian…

2 Excursie solitară în junglele papuașe din Indonezia cu scufundări în apele Oceanului Pacific…

3  Expediție solitară în pădurile ecuatorilale veșnic verzi din Indonezia

4 Mini-expediție solitară în selva amazoniană din Brazilia

5 Expediție în grup în pădurea tropicală din Uganda…

sergio tropice ....97717875_1308190332721467_3358359027527450624_n

SERGIO ALEXANDRU PEȘTIȘANU – CUCERITORUL LUMILOR mai are predate două manuscrise despre turism și călătorii. Dar, surpriză, nu vă dau totul azi. Prea mult cozonac strică!

Acuma ne punem pe citit !

Cu respect, un admirator fidel

Bunescu Aristotel ( ca să rimeze)

jos-palaria-640x426

 

CRISTINA OPRIȘENESCU despre lumea vehe și lumea nouă

 

cristina oprișenescu 26166926_860183480853173_6323368694998350_n

Când  e prea cald, ne gândim la zăpadă, când e prea frig, vrem puțin soare. Așa e omul mereu dorește altceva. Acum dorim libertate și să nu mai fie stare de urgență !

 

 

Stimați cititori, azi un nou text propus de doamna Cristina Oprișenescu

 

 

Sugestiva si atat de …rezumativa imagine a „lumii vechi” !

Da, era o lume a lacomiei si a consumului , a unui capitalism rapace ca in cartile cu poze ale „Imparatului viclean si rau” , dar era totusi o lume in firea omului si croita dupa firea omului. Ceea ce se intampla acum seamana cu sfortarea indoctrinata a unor minti bolnave, de a construi „omul nou” si „noua normalitate” pe baza unui plan turnat in alchimia absurda a unei totale lipse de experienta in ceea ce inseamna omul firesc, in nevoile si lupta sa pentru evolutie, definire , reusita sau esec . Pentru ca omul nu are nevoie sa-i fie „dat” ceva de-a gata, si nu-i facut sa fie protejat de el insusi intr-o cusca, el vrea sa lupte sa-si castige si sa-si construiasca existenta , sa fie liber sa lupte, sa supravietuiasca, si sa riste pentru visul sau…


Noua „normalitate” cazuta printre noi , ca dintr-un absurd si psihopatic SF, pare ca ceva…crescut in eprubeta urii pentru omenire , ca ceva amestecat in neputinta altor solutii, ca sa ofere unora -cei putini, elixirul vietii vesnice si al puterii absolute, iar „maselor”, doar supunerea, sclavia si moartea !

Meditam in fata cerului de cenusa al acestui dezolant peisaj cu furnale, care vine din interiorul unei istorii oprite acum….

Cata densitate dramatica contine aceasta imagine care e mai mult decat o imagine ….
Inainte detestam asemenea imagini…( dar nu ma refer la pictura – ea este o lucrare de arta, ci la peisajele industriale cu imagini ale poluarii extreme). Acum…mi-as umple plamanii din nou cu acele noxe murdare…, as trage in piept fumul asta gros al uzinei, apoi as regandi in momentul critic cand totul pare de neoprit , ca mai sunt si alte SOLUTII in rezolvarea problemelor .

Da, sunt multe si impresionante solutii.

Dar ele nu pot fi desenate in parcurile castelelor fara griji ale celor deconectati total si profund de viata Adevarata !

( in imagine „Uzina” de Liciu Lucian )

uzina lucian 96832684_718816652196022_7818419523446374400_n
Aici se termină corespondența!
Mulțumim doamna Oprișenescu !
Semnează un admirator fidel
Bunescu Aristotel, ca să rimeze ….
jos-palaria-640x426

DAN IACOB ne încăntă din nou !

iacob portret 94257791_945417575874795_1759843054031732736_o

O urare valabilă până la Înățare vă este adresată de domnul Dan Iacob 

   Dan  Iacob  ne încântă din nou cu două volume extrem de interesante. Scrise cu har și multă determinare, aceste două cărți vin să completeze o serie de autor în care pe primul plan este conceptul dificil al antologiei, o sumă de stele care sunt textele legate de viața și opera unui personaj important, ori pentru a sublinia unicitatea unui sentiment.

iacob doua carti 95947273_612659296014131_4737961020457222144_n

Două volume care fac noi demonstrații legate de stilul domnului Dan Iacob 

În primul caz  avem un volum dedicat  omului, gânditorului și marelui cărturar care a fost, este și va rămâne Constantin Noica. Publicat de Casa editorială PapiruS Media, în condiții grafice impecabile, cartea despre Noica a avut pentru mine un efect aparte, pentru simplul motiv că am avut privilegiul să mă număr printre cei care au fost, de mai multe ori,  la Păltiniș, în anii când trăia acolo domnul Noica.

„Îl invidiez pe Dan Iacob pentru şansa de a-l fi întîlnit pe Noica în carne şi oase: i-a simţit timbrul vocal, i-a auzit dicţia, i-a văzut mişcarea sprîncenelor, i-a urmărit legănarea degetelor. Empatia pe care a căpătat-o atunci îl face ca acum, după aproape 35 de ani de la întîlnirea de la Păltiniş, să editeze o analectă de texte avîndu-l în centru pe filosof. Antologia pe care a alcătuit-o e o mostră de acribie şi de fler speculativ. De aş fi fost în locul lui, nu aş fi putut opera o selecţie mai bună. La 110 de ani de la naşterea gînditorului, volumul este o statuie livrescă închinată memoriei sale. Numai citind un asemenea volum poţi să-ţi dai seama de cît de profundă a fost influenţa lui Noica asupra culturii române. ” scrie despre aceasta carte Sorin Lavric

iacob s96083626_1756271917849181_2890052900426350592_n

Pledoarie pentru iubire 

 Al doilea volum, ce poartă girul Editurii EIKON, este la rândul său o mare izbândă culturală cu 278 de pagini, care sunt tot atâtea delicate ofrande pe altarul …iubirii.

Vianu Mureșan notează despre carte cu aceste cuvinte:

„Dintr-o formula de alint eminesciana – ramura de liliac – de care poetul facea uz in scrisorile catre Veronica, Dan Iacob face un titlu de carte, dar si altceva. Construieste un cod de comunicare ce are atat functie de recunoastere, cat si de transfigurare intr-o relatie de iubire. Povestea din aceasta carte se incheaga si evolueaza folosind coduri culturale consacrate de Sadoveanu si Eminescu, insa cred ca nu dintr-o pedanterie gratuita. Mimetismul de situatie, imitatiunea ipostazei erotice arhetipale este, cred, mecanismul religios care sta la baza povestii de iubire din carte. Ca orice gest fundamental in istoria omului, si dragostea este o imitatio, reface in mod ritualic o situatie originara.”

Impresionante sunt ambele culegeri ce poartă semnătura greu de confundat de acum a domului Dan Iacob.

Semnează un admirator fidel,

Bunescu Aristotel.

jos-palaria-640x426

Reverențe, cultură și jogging antivirus, de Radu Șerban

   Covid -19 ne-a globalizat, în pofida izolării sociale.

  Ne întreabăm, de ce Japonia, la o populație de șase ori mai mare decât a României, înregistrează mai puține victime ale coronavirusului.

   Distanțarea socială se practică de mult în arhipelag, de vreme ce perechile, oricât de îndrăgostite, nu se sărută pe stradă. O glumă inspirată din realitate spune că americanul își sărută soția pe stradă și o bate acasă, iar japonezul – invers.

 

1.Antropologie

    Antropologia culturală ne arată că japonezii se salută prin reverențe, nu prin strânsul mâinii sau îmbrățișări în public.

    Tradiție milenară, salutul prin înclinarea corpului respectă reguli precise, așa cum noi respectăm cutumele salutului prin strânsul mânii.

 

1111 Reverenta - R Serban -Depunerea scrisorilor de acreditare la Imparatul Akihito, 23 apr 2012

Ambasadorul Radu Șerban înmânează scrisorile de acreditare Împăratului Akihito. 23 aprilie 2012

 Unghiul de înclinare a corpului în reverență indică relația de respect și subordonare între cei care se salută. Tânărul se înclină mai mult în fața vârstnicului, subalternul mai mult în fața șefului, fiul în fața părinților, învățăcelul în fața dascălului. Uneori se întrec în reverențe repetate, când nu se știe ordinea de precădere. Cel salutat se înclină și el, dar mai puțin, altfel dovedind impolitețe, chiar și din postura de superior, ca profesorul în fața elevului. Mâinile se țin pe lângă corp, capul pe linia corpului, care se „frânge” de la brâu, fără a îndoi genunchii, iar privirea, după ce a fixat interlocutorul, se lasă în jos odată cu capul, ca într-un echer. Am remarcat o notă de demnitate, căci nu se încovoaie cocoașa sau umerii.

1111 Reverenta in Japonia

 

   Femeile-și împreună mâinile la nivelul șoldurilor sau chiar la piept, în semn de respect adițional.

   În mod cert, nu se produce vreun contact fizic, nici amicalul bătut pe umeri. Se știe că Împăratul nu dă mâna cu japonezii, acest privilegiu fiind rezervat străinilor care îl întâlnesc pe suveran. Totuși, obiceiurile evoluează. Dacă Obama s-a înclinat aproape la 90 de grade în fața Împăratului Japoniei, Trump a dat mâna fără reverență.

1 1 1 1 Bush vs Obama salut cu Imparatul Japoniei

Doi președinți americani, două moduri diferite de a saluta pe Împăratul Japoniei

            2.Apa vie

    Pot fi invocate și alte explicații, una regăsită, la finele secolului al XIX-lea, într-o conferință a lui Basil Assan, românul care a călătorit în jurul lumii: „„Japonezii din clasa cea mai de jos au prafuri și perii de dinți și fac băi calde în toate zilele[1]”. Pare neverosimil ca la finele secolului al XIX-lea să facă băi calde zilnic și să se spele pe dinți. Cine? Clasa cea mai de jos! O fi și puțină exagerare, căci fără uscături pădure nu e, dar nici fum fără foc nu iese.

    Se poate adăuga tradiția șintoistă, care impune spălatul pe mâni la intrarea în templu. Cu apă din vase de piatră (chozubachi),în ritualul purificării spirituale (temizu), își spală mâinile și fața folosind un fel de ibric cu coadă lungă din bambus, gestica rituală obligând pe fiecare, după ce l-a folosit, să-l clătească. Am învățat tot ritualul, să nu greșesc în fața localnicilor, când intram într-un sanctuar șintoist: întâi mâna stângă, apoi dreapta, apoi gura, apoi coada ibricului.

   La muzeul în aer liber din Hakone, aproape de sacrul Munte Fuji, după ce mi-am clătit privirile într-o baie spirituală de sculpturi universale din spațiul deluros-verde al stabilimentului, am poposit pe un tăpșan cu bazine pentru spălat picioarele. Un mod original de relaxare, când vizitatorul obosit sedimentează imaginea unui Picasso, Moore, Miles sau Brâncuși etc. Privind cum o mamă își spăla băiețelul pe picioare, mi-am imaginat biblica scenă cu Iisus spălând picioarele ucenicilor, pios apel la empatie…

1 1 1 1 Muzeul Hakone - bazin pentru picioare

Un moment de relaxare la muzeu pentru vizitatori după ce au fost admirate superbe sculpturi și  tablouri  la muzeul din Hakone

 

   Pare hazliu, dar mulți insistă pe menținerea obiceiului străbun de a face gargară. De la Assan, în secolul 19, și până la Rena Kato[2], în ziua de azi, se vorbește despre importanța gargarei în Japonia, ca parte a igienei căilor respiratorii.

   Au descoperit și apa caldă… în prosop. Obiceiul japonez „oshibori” reprezintă și el o formă de temperare a răspândirii virusului. Șervetele umede și fierbinți, din bumbac, cu care se șterg mâinile și fața în mod tradițional înaintea mesei, pot distruge virușii nevăzuți. O întreagă industrie strânge zilnic șervetele folosite, uneori chiar din stradă, pentru a le aduce a doua zi curate și dezinfectate.

           

            3.Tradiții mai vechi sau mai noi

   O altă potențială cauză a numărului relativ redus de cazuri de Covid-19 în Japonia este purtatul măștii. Când eram întrebat de români, în anii 2012-2016, de ce poartă japonezii măști pe stradă, îmi era greu să explic, pentru că nici mie nu-mi era clar. Unii – ca să nu transmită răceala, alții – să se protejeze de poluare și microbi, alții – din alergie la polen etc. Oricum, la intrarea în orice policlinică, automatele îi dotează pe toți cu măști, chiar și pe însoțitorii bolnavilor, încă din vremea când nu apăruse noul coronavirus. Cercetările epidemiologice vor oferi lecții și soluții, dar până atunci, indiferent de irelevanța culturii nipone în combaterea coronavirusului, un lucru s-a preluat deja în societatea occidentală: purtatul măștii în public.

   Alt factor din cultura niponă, menționat și de Basil Assan în 1899, descălțatul la ușă, surprinde străinul. În locuințe, la bloc sau la casă, la fel și în restaurantele clasice, în școli,în locașurile de cult sau în onsen-uri (băi publice), încălțările se lasă la intrare. Nu m-a surprins când, la clubul de la etajul 49 al Turnului Mori din Tokyo, am fost invitat să mă descalț la intrarea într-un separeu al restaurantului.

  Cultura descălțării nu înseamnă doar ținerea la ușă a musafirului nepoftit, virusul, dar și un subtil exercițiu cultural – religios, prin separarea clară a „interiorului” de „exterior”, a „purului” (casa) de „impur”. Aș face un pas mai departe: descălțatul la ușă îmi sugerează separarea sinelui trupesc de cel sufletesc.

            4.Ecuație cu multiple necunoscute

      Pe roze nu stă nici „Țara florii de cireș”. Cu legile în vigoare, Japonia nu poate pune în aplicare restricțiile din China și nici măcar pe cele din SUA sau Franța. De exemplu, doamna Yuriko Koike, guvernator al Tokyo-ului, s-a lovit de imposibilitatea opririi transportului în comun, din cauza legislației.

    Mentalitatea japonezului nu poate fi ignorată prin politici restrictive sub presiunea pandemiei. Autoritățile țin cont de istoria umană, de tradițiile culturale și de valorile individuale, chiar dacă, în final, societatea niponă va avea de suferit. Lunga tradiție a conviețuirii sociale tripartite, guvern- patronate- sindicate, care a dat lumii noțiunea de „grevă japoneză”, este pusă la încercare. Încă din perioada Edo (1603-1868),  cultura aplanării conflictelor între angajat și angajator se perpetuează. Astăzi, guvernanții consultă mediul de afaceri înainte de a legifera, iar companiile respectă strict legile. Noul coronavirus pune la grea încercare acest sistem.

       La începutul pandemiei, Japonia a fost criticată în presa internațională pentru măsurile prea blânde în combaterea Covid-19. Nu mă pot pronunț aasupra corectitudinii măsurilor, însă pentru moment constat că Japonia stă mai bine decât media lumii occidentale și chiar media globală, în statisticile privind victimele pandemiei. Răspunsul lent și ezitant al Japoniei poate fi un caz „de laborator”, de luat în considerare, fără a ignora rolul sistemului universal de asigurări medicale, care susține longevitatea niponilor.

            Dacă la noi s-au închis parcurile, la polul opus, numărul japonezilor care ies astăzi în parc a crescut mult. Cei ce fac jogging și-au autoimpus o distanță minimă între ei, de doi metri.

1 1 1 1 Jogging in Japonia cu masca

   Se constată că mulți care nu alergau înainte, ies acum în parc, pentru a-și elibera stresul. La orice oră din zi sau noapte se aleargă prin parcuri, iar specialiștii japonezi spun că nu e problemă să ieși în aer liber, atâta timp cât eviți aglomerația. Este adevărat că toți poartă măști, fără a fi obligați, chiar dacă le incomodează respirația. Am văzut pe internet mulțimi nipone admirând florile de cireș în aer liber, în luna aprilie 2020.

 

  Diferența de cultură și abordare se observă chiar și în comparație cu țări apropiate geografic, ca Malaezia, unde un japonez a fost arestat pentru că alerga în parc.

   Între sistemul măsurilor autoritare asiatice, gen China, Vietnam sau Malaezia, și sistemul transparenței și democrației occidentale, Japonia experimentează propriile metode în gestionarea crizei.  Fără pași coercitivi sau punitivi, bunele exemple proliferează. Laureatul premiului Nobel pentru medicină din 2018,  imunologul  Tasuku Honjo,  își invita concetățenii să se abțină, pe cât posibil, de la ieșitul din casă timp de o lună, pentru a evita confruntarea cu acest „ninja nevăzut”.

   Din experiența proprie aș mai adăuga un alt motiv: abținerea de la vorbitul la telefon în public. Dacă în trenuri este interzis, pe stradă înseamnă bădărănie. Venit la București, în 2016, mi-am permis pe stradă, cu disimulată naivitate, să răspund unor persoane care vorbeau tare lângă mine, ca și când mi s-ar fi adresat.

5.Cea mai argintie societate din lume

            Un cuvânt în plus se cere despre vârstnici. Populația cea mai longevivă din lume, dar și cea mai îmbătrânită[3], cu o imensă pondere a „seniorilor”, nu a impus reguli speciale celor peste 65 de ani, cum se întâmplă în unele țări (…). Japonia încărunțită a luat măsuri excepționale, știind că vârstnicii sunt mai vulnerabili.

            Dacă s-ar vâna și în Japonia bătrânii pe stradă, oamenii ar crede că este un joc cu „pokemoni”. În privința pensiilor, din păcate, Covid elimină mulți beneficiari, așa încât sumele rămase ar trebui redistribuite pensionarilor supraviețuitori.

   Așa cum britanicii poartă maci roșii la rever în comemorarea victimelor războiului, îmi imaginez niponii purtând virtualul semn al reverenței la reverul reverendei rituale din templul bunului simț, ca respect pentru cei ce se înclină în fața argintiului tâmplelor de „sensei”, în țara cu cei mai mulți bătrâni.

  1. Paralela România – Japonia

 

1111 insigna rom japonia

            Pentru că am început cu o comparație între România și Japonia, voi încheia la fel. În 1918-19, au murit de gripă spaniolă 740.000 de japonezi, în timp ce românii, conform propriei antropologii culturale, purtau ghirlande cu usturoi la gât. Astăzi, România a aplicat într-o lună 200.000 de amenzi pentru încălcarea ordonanțelor militare, iar Japonia – nici una. În schimb, guvernul a decis să ofere câte 100.000 de yeni 4 fiecărui rezident, chiar străin fiind, pentru a încuraja consumul.

    România a introdus starea de urgență pe 16 martie, Japonia cu o lună mai târziu. O serie de statistici comparative stau la dispoziția celor interesați, dar eu mă opresc aici, cu gândul la întrebarea românilor veniți în arhipelag prin anul 2012: când vom fi ca japonezii? Răspunsul „niciodată”, fără conotații peiorative, venea din simpla realitate că nu ne vom saluta niciodată cu reverențe pe stradă.

    Am găsit și o concluzie comună, tot mai evidentă, exprimată și de profesorul Michifumi  Isoda[4], conform căruia pandemiile amenință securitatea în acest secol mai mult decât orice război clasic.

                                                                            *

     Îmi permit o plecăciune în fața forței blânde a Japoniei în războiul cu Covid-19, fără gargară la televizor, doar cu cea reală, spre purificarea căilor respiratorii și a celor de comunicație.

      Reverența nu transmite virusul, nici închinăciunea pioasă, nici buna cuviință și nici respectul pentru vârstnici. Iar dacă ar fi să primesc un sfat, acum când stau izolat în casă, l-aș alege pe cel al scriitorului Haruki Murakami:întrebându-se ce ar putea face pentru confrații săi după marile cataclisme naturale, a ajuns la concluzia că ar trebui să continue a scrie. Nefiind politician, activist sau medic, prin scris, spune el,ajută oamenii să comunice, iar dacă fiecare caută să facă ce știe mai bine, atunci trecem mai ușor peste marele necaz.

  Iar noi, cu antropologicul usturoi, continuăm milenara tradiție de a nu ne ploconi prea adânc cu temenele în fața coroanelor.

                                                                                                          Radu Șerban,

                                                                                                 fost ambasador în Japonia

      23 aprilie 2020

[1]Assan, Basil, „Călătorie împrejurul pământului”, Buletinul Societății Geografice Române , anul XX, trim. II-III, 1899, Stabilimentul Grafic I.V.Socecu, București, pag. 150

[2]Rena Kato, membră a grupului de succes AKB48: „spălați-vă pe mâini și faceți gargară!” – Japan Times, 23 apr.2020

[3] 29% din populația Japoniei a depășit vârsta de 65 de ani, adică 36 de milioane de oameni.

 

[4] International Research Center for Japanese Studies, Associate Professor Michifumi Isoda, Bungeishunju, May Special Feature: Corona Wars, “The history of infectious diseases in Japan—The answer lies in history”

MIRELA MARIN scrie cu talent: Despre tăcere și liniște

mirela calatorieDoamna Marin vă salută și vă invită în universul său fabulos….

 

 

Doamnelor și Domnilor,

Vă rog puțină atenție, urmează un anunț imporntat, pentru comunitatea noastră amețită de pandemie…

Iată un medicament pentru calmare. Numele său este Mirela Marin…

Doamna Marin scrie cu mare talent, pictează incredibil – dacă veți vedea icoanele sale, ori florile sale îmi veți da dreptate – conduce o familie mare cu mai multe generații, lucrează pământul cu spor… și multe altele…

Azi, despre scrierile sale.

Iată ce frumos adună cuvintele:

Pentru toti oamenii ,, sănătoși la cap”, dar si pentru ,,cioplitorii” în cuvintele limbii române, tăcerea este sinonimă cu liniștea. Ba, cică -s chiar sinonime totale! Pentru mine, copil smuls si rostogolit din Bărăgan spre oras precum vestitii ciulini ai locului, ,,tacere” si ,,liniste” sunt aproape antonime!

 

  Gândeam toate acestea stând pe marginea punții ce traversează râul Ialomița si balanganindu-mi picioarele în gol, ca acum o mica vesnicie. Aveam, din acel unghi, o ampla privire asupra satucului tinut in brate de deal si sarutat de rau. In stanga mea, se lafaia in iarba ,,linistea”, pe marginea apei, langa o insulita verde si langa ,,malu’ ala mare” ce se tot surpa spre apă, de parca ar vrea sa-si întindă picioarele si sa le înmoaie în apa râului.

 

   Acolo, daca te culci în iarbă si iti atintesti ochii spre cer, auzi linistea cum începe sa-ti cânte soptit cântece vechi, venite din timp. Din dreapta mea, din pragul unei case părăsite, prin gura stirba a unui toc rămas fara usă, strigă tăcerea, privindu-ma cu ochii goi ai unor ferestre fara geamuri. Tăcerea se furișează spre alte case, pândeste sufletele singure, bătrâne si bolnave ce abia mai palpaie. Ar vrea sa ia in stapanire tot satul. Si urlă, ca apucata, ca nu mai are răbdare!! Aveti grijă, voi, moștenitorii!!! De voi depinde daca, in casele părinților vostri, veti gasi linistea dulce sau tăcerea hâda! Va rog sa identificați în fotografie tăcerea sau linistea!

mirela marin

Deci, unde este tăcerea ? Unde este liniștea ?

 

Aici se termină textul …

Felicităm din inimă autorul și așteptăm și alte contribuții. Sperăm și la artă plastică încurând!

Un admirator fidel,

Bunescu Aristotel – ca să rimeze !  : ))

 

 

CRISTINA OPRIȘENESCU: NOAPTEA DE ÎNVIERE

Cristina Oprisenescu PORTRET

Doamna Cristina Oprișenescu revine cu un comentariu sensibil, armonios, așa cum sunt și lucrările sale de artă plastică. Mulțumiri din partea Agenției de Presă Culturală și îi urăm sărbătoarea Învierii cu bucurii…

 

 

 Îmi amintesc si acum acea noapte de Inviere , demult, dintr-un cartier de blocuri unde locuisem candva, si unde era o bisericuta atat de mica si de umila, ascunsa sub umbra unor copaci uriasi care inaltau o padure de ramuri dese peste zidurile ei scorojite…

Continuă lectura

Domnului Profesor ION HAINEȘ, cu dragoste, la ….85 de ani !

ION HAINES

PROFESORUL ION HAINEȘ, AUTOR DE CARTE, SOȚ, TATĂ, DASCĂL, POET, MARE SUFLETIST, ETC, ETC, FACE CHIAR AZI 85 DE ANI ! LAAAAAAAAA MUUUUUUUULȚI AAAAAAAAANI!

Recunosc, sunt un mare sentimental !  Dar, în aceste momente, am trecut peste firea mea și încerc să fiu obiectiv, așa cum trebuie să fie un gazetar până la ultima suflare și dincolo de ea….

 

Pe mine m-au marcat doi profesori de Limbă și Literatură Română. Unul la liceu și altul la facultate. Primul a fost, este și va fi Alexe Neacșu de la Colegiul Național Sfântul Sava din București. Al doilea a fost Ion Hanieș, de la facultatea de ziaristică.

Profesorul Neacșu avea o poveste aparte, venise de la Universitate, dar cu un dosar nu prea curat pentru acele vremuri. Vă dați seama, am beneficiat din clasa a 9-a, de luminile unui titan. Mai mult, a fost chiar dirigintele meu. Al doilea, Ion Haineș, care astăzi, 17 aprilie, anul de grație 2020, după nașterea lui Hristos, împlinește opt decenii și jumătate…..!

Mi-au rămas în memorie cursurile sale ca niște insule de lumină, ca niște oaze parfumate, ca niște înalte exemple de erudiție.

Continuă lectura