Fără dulciuri, dar cu multă mișcare

Tatăl meu s-a pierdut din cauza diabetului.

Doctorul de la policlinica mea m-a atenționat să fiu atent la alimentație. Am primit și o listă de alimente permise și nepermise, gramaje, ore de masă…

Legume și mișcare...

Legume și mișcare…, ele te țin sănătos și foarte voios….

Am mai aflat că această boală nu se poate vindeca.

Am cumpărat cântar electronic pentru dozarea produselor care intră în stomac. Am achiziționat îndulcitori pentru a înlocui zahărul…

Fructe, legume și un un control periodic...

Fructe, legume și un un control periodic…

Să nu uităm plimbările în aer liber, mișcarea în natură….

Am vizitat acasă un coleg. Avea ambele picioare amputate din cauza diabetului.

Stătea pe pat acoperit cu o pătură și încerca să fie optimist spunând că abia așteaptă să iasă la plimbare cu căruciorul împins de un membru al familiei…

 

Conform specialiştilor, în România, aproape la fiecare oră, are loc o amputaţie în rândul persoanelor cu diabet, cu o medie de 14 de amputaţii pe zi!

Studiile mai arată că-n urma unei amputații majore, 50% dintre pacienți vor avea o amputație la celălalt picior în următorii doi ani. 

Mai bine să ne păzim…

Dar, să îmi spuneți și mie… vă rog frumos. Ce faci în fața unei felii de tort ? În fața unei prăjituri bune ? Cică nici banane nu ai voie să dai pe gât …

Să na abținem de la tentațiile dulci...

Să na abținem de la tentațiile dulci…

Trebuie să ne abținem cât mai mult de la așa ceva… Nu este plăcut, dar… Avem la dispoziție în schimb portocalele și kivi.

.

.

.

Fără cuburi de zahăr, așa construim o sănătate durabilă. Mult succes 

Vă îndemn cu toată forța și sinceritatea…fără dulciuri, dar cât mai multă mișcare.

Semnează un prieten fidel

Bunescu Aristotel

Reclame

Mirajul unei parabole: Un spectacol eveniment la Teatrul Stela Popescu

 

București, 11 decembrie 2018

 

Într-o perioadă în care ne hrănim sufletește cu predicile și scrierile vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania, aflăm de un spectacol intitulat HOȚUL DE MĂRGĂRITARE, o adaptare după Valeriu Anania.

.

.

Dacă mai menționăm că în fruntea distribuției este actorul Viorel Păunescu, pe care  îl cunoaștem și apreciem de mai multe decenii, de la vârsta de aur a tinereții, până la cea a înțelepciunii, se adună suficiente argumente să mergem la Teatrul Stela Popescu, din București.

Cu gândul la un nou rol memorabil

Viorel Păunescu: Cu gândul la un nou rol memorabil

A fost un spectacol reușit, din toate punctele de vedere, așa că am așteptat protagoniștii la final să le strâng mâna și să îi felicit, în mod neformal.

Continuă lectura

Laureații Galei scrimei românești

 

Gala dedicată celor mai buni scrimeri români, derulată la Solange Ballroom,
nu departe de Cora Pantelimon, a fost onorată de prezențele noului ministru al Tineretului și Sportului, Constantin Matei, ale conducerii COSR, președintele Mihai Covaliu și secretarul general George Boroi, CSA Steaua, colonel Bixi-Pompiliu Mocanu. Alături de Mihai Florea, președintele FR Scrimă și Roxana Scarlat Bârlădeanu, secretar general.
.

.

Continuă lectura

IUBIRE CENTENARĂ – IMNUL MARII UNIRI

Imnul Marii Uniri – Cântecul românilor la Centenar !

București, 6 decembrie

.

.

A fost și 1 Decembrie. Festivități, emoții, campanie electorală mascată, dar mai presus de toate, au fost românii bucuroși pentru sărbătoarea lor de suflet.

Cu ce rămânem ? Este o întrebare legitimă…

Personal, vor rememora cu mare plăcere o vizită făcută domnului Sorin Mihăilescu, acolo unde am aflat de multe realizări și proiecte.

Primul pe care îl prezentăm azi este un film de mare clasă, Imnul Marii Uniri, intitulat IUBIRE CENTENARĂ.

Patru minute și 32 secunde. Aceasta este durata peliculei. Dar, câtă muncă în spatele, cât entuziasm a fost necesar pentru o asemenea producție ….

.

.

Versurile aparțin lui Nicolae Rotaru. Muzica și interpretarea sunt semnate de Eugen Stan. Coordonator – Sorin Mihăilescu. Director IT – Dan Niculescu.

Filmul poartă pecetea a două entități: Fundației Niște Țărani. Fondator – Dinu Săraru, președinte Olimpiodor Antonescu, vicepreședinte Sorin Mihăilescu, precum și Trustul CONTRAST.

Imnul se poate auzi pe următoarea adresă:

https://www.youtube.com/watch?v=5qcML4b8fdM

Semnează un prieten fidel,

Bunescu Aristotel

ȘI EU AM FOST ACOLO…

Unele fapte se desfășoară așa cum le dorim. Altele, dimpotrivă, iau o turnură surprinzătoare și chiar neplăcută. Însă, zilele trecute totul, sau aproape totul, a mers pe placul inimii și al sufletului…

La invitația unor iubitori ai turismului, m-am aflat în locuri pe care, fie ca nu le mai văzusem din anii studenției, fie nu le mai vizitasem niciodată. Am pășit pe lespezile de piatră, roase de trecerea mileniilor, la Sarmisegetusa, adevăratul cuib de vulturi al neînfricatului Decebal.

Sarmisegetuza ,cel mai important centru social,politic și militar,in vremea lui Decebal. Sa calci pe acest pământ, intri in istorie...

Sarmisegetuza, cel mai important centru social, politic și militar, în vremea lui Decebal. Să calci pe acest pământ,  intri în istorie…

Am poposit în Ținutul Pădurenilor, prin Țara Hațegului, am vizitat localitatea Ghelari, cu cea mai mare biserica ortodoxă rurală din România.

Impunatoarea biserică ortodoxa din Ghelari, inalțată prin eforturile locuitorilor,contribuții importante provenind din turneele fanfarei locale.

Impunătoarea biserică ortodoxa din Ghelari, inalțată prin eforturile locuitorilor,contribuții importante provenind din turneele fanfarei locale.

 

Ne-am oprit la renumitul furnal de la Găvojdia, construit prin anii 1810, primul din Europa cu producere continuă a fierului rezultat din topirea minereului de fier din zona, cu ajutorul mangalului din fag. Am poposit între zidurile medievale ale renumitului Castel al Corvinilor din Hunedoara. Și totul s-a încheiat la Alba Iulia, la 1 Decembrie.

Dupa unele surse,  fierul obținut aici,ar fi fost folosit și la ridicarea celebrului Eiffel,din Paris

Dupa unele surse, fierul obținut aici,ar fi fost folosit și la ridicarea celebrului Eiffel,din Paris

Ce m-a impresionat cel mai mult?

Oamenii și peisajele. Oamenii acestor meleaguri prezenți la sărbătoarea Centenarului, în frumosul port popular, cărora la ceas festiv, li s-au alăturat oameni simpli și din alte locuri, unii sosiți de departe, în căruțe, amintind de cei care, cu un secol în urmă, au dat glas unui vis: unirea sub același stindard tricolor. Apoi peisajele… Deși am călătorit mult în tinerețe și am văzut multe locuri, dar, ca aici în Hațeg frumusețea naturii întrece cu mult standarde care fac din alte zone din Europa centre de larg interes turistic sau cultural. Cine știe, poate turismul și punerea în valoare a unor meșteșuguri tradiționale locale vor face viața pădurenilor mai aproape de așteptările lor. Și vor reduce exodul atât de păgubitor spre alte zări…

Altarul,ca și alte obiecte religioase sunt poleite cu foiță de aur.

Altarul și alte obiecte religioase sunt poleite cu foiță de aur.

 

De sigur, nu se putea, ca în afara unor amintiri frumoase fixate în memorie, să nu ne “lovim” și de niscaiva poticneli. La întoarcerea spre București, ieșirea din Alba Iulia a durat ceasuri de așteptare în coloană…Capetele de autostrada erau ca niște guri de oxigen, prea rare și prea scurte pentru a face întregul voiaj agreabil.

Alba Iulia-Centenar, 2018.Intocmai înaintașilor,țărani din Maramureș,au plecat din sate cu săptămâni in urmă deplasându-se in căruțe,pentru a fi prezenți la marea sărbătoare

Alba Iulia-Centenar, 2018.Intocmai înaintașilor,țărani din Maramureș,au plecat din sate cu săptămâni in urmă deplasându-se in căruțe,pentru a fi prezenți la marea sărbătoare

În goana autocarului, gânduri fugare se strecurau parcă întrebând ce rămâne după o asemenea călătorie … Da! Oameni și peisaje, în secvențe de istorie retrăită. Sarmisegetuza, falnicul Castel, coroană peste Hunedoara, podoabe de lăcașuri sfinte, tezaure de meșteșuguri, dar, mai presus de orice românii la Alba Iulia, cu grijile și năzuințele lor, în an Centenar. Și eu printre ei, cu satisfacția ca m-am aflat acolo…

Și într-o ultimă imagine, cu voia dumneavoastră, autorul acestor rânduri

Și într-o ultimă imagine, cu voia dumneavoastră, autorul acestor rânduri

Aceste peregrinări de suflet n-ar fi fost posibile fără aportul organizatoric al unui on care de-o viață scrie și iubește turismul: Mihai Ogrinji,  președintele Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România.

 

Ioan Timofte

EDITURA VIVALDI PROMOVEAZĂ LITERATURA TURCĂ

București, 5 decembrie 2018

 

La fiecare ediție a unui târg de carte organizat la București, îmi rezerv o surpriză plăcută prin a vizita negreșit valorosul stand al editurii VIVALDI. ( Pentru contact se poate folosi adresa             contact@edituravivaldi.ro , ori numărul de telefon 021 210.88.97 sau la sediul  S.C. EDITORIALA VIVALDI S.R.L. Str. Polonã nr. 92, bl. 17A+B, sc. 1, ap. 1, Bucuresti)

.

.

/

/

De fiecare dată, se găsesc acolo volume ce rămân mult timp în memoria cititorilor.

 

Gaudeamus, ediția 2018, nu a făcut excepție de la această nobilă regulă.

 

Am ajuns ușor la Editura VIVALDI după câteva amabile informații orientative oferite de voluntarii care ne întâmpină imediat după intrare.

 

Și de această dată, grupul editorial amintit s-a remarcat din nou prin numeroase titluri de mare atractivitate, din rândul cărora subliniez astăzi numai două.

 

În primul rând, Solmaz Kamuran semnează volumul intitulat ,,Vântul din Canakkale,,.

 

/

/

 

,,Ce este viața? Pierdere și regăsire, multe contradicții… Nostalgie și revedere, furie și îndurare, iubire și ură, foame și îndestulare… Război și pace?,, Acestea sunt cuvintele de pe pagina a patra, unde este și portretul autoarei.

 

Volumul beneficiază de traducerea foarte bună semnată de Roxana Popescu.

 

Pe parcursul a peste 300 de pagini, pentru amatorii de date exacte putem să menționăm cifra de 304, intrăm într-un univers fascinant, într-o scriere ce dovedește un talent evident, pe care autoarea o dedică ,, mamei sale, steaua călăuzitoare a familiei,,.

 

Cu gândul plin de dragoste și recunoștință, Solmaz Kamuran ne oferă prin intermediul unei edituri ce ne trimite cu numele în universul muzicii, o palpitantă succesiune de evenimente de pe vremea sultanilor otomani.

Solmaz

Solmaz

Cadrul generos este asigurat de bătrânul oraș Canakkale. Adică, teritoriul care a trăit celebrele războaie troiene, dar și bătălia de la Gallipoli, din anul 1915, din Primul Război Mondial.

 

Pentru cei care urmăresc mai atent producțiile semnate de Editura Vivaldi este o nouă întâlnire cu această autoare, care a mai semnat aici și romanul Kiraze.

 

Realul si imaginarul se impletesc in paginile romanului Kiraze, saga unei familii nevoita sa paraseasca pamantul stramosesc de pe malurile raului Tajo, din Spania si sa caute libertatea in celalat capat al Europei, la Istanbul.

 

Regi si regine, sultani si favoritele lor, mari personalitati ale secolelor XV si XVI sunt prezente in paginile acestei carti plină de intrigi de harem, iubiri imposibile, dezastre naturale si crampeie din viata de zi cu zi a oamenilor simpli, loviti de nenorociri, coplesiti de scurte momente de bucurie isi dau mana pentru a ne oferi o fresca a vietii  in Istanbul si in Imperiul otoman in secolul XVI.  Personajul principal, frumoasa Ester, Kira Kiraze, este si ea un bun exemplu al felului in care autoarea se foloseste de realitatile istorice ale secolului XVI.

 

Este momentul prielnic să prezentăm acum al doilea volum remarcat la ediția din acest an a sărbătorii intitulată Gaudeanus, care tradus înseamnă să ne bucurăm…

Deci, să ne bucurăm și noi de o nouă producție a Editurii Vivaldi, volumul intitulat ,,In gradinile cu lalele. Umbra mea,, semnat de  Gul Irepoglu.

.

.

 

 

Prof. Dr. Gul Irepoglu a studiat arhitectura la Academia de Arte Plastice din Istanbul. Si-a inceput cariera ca asistent la Departamentul de Istorie a Artei, Facultatea de Litere de la Universitatea din Istanbul. A absolvit doctoratul in 1984 si a devenit profesor universitar in anul 1997. Are numeroase publicatii despre arta picturii in secolele XVIII-XX, portretul sultanilor otomani, relatia artistica dintre Est si Vest si istoria bijuteriilor. Ea a pregatit si a prezentat emisiunile de televiziune „Arta si Spatiu” pe TRT2. Autoarea e cunoscuta cititorilor romani prin romanul „Concubina”.

Gul

Gul

Actiunea romanului actual are loc in Istanbul, secolul al XVIII-lea, in epoca numita „Era Lalelei”, nume dat de pasiunea tuturor pentru lalele. Pe fundal se afla Palatul Topkapi, extraordinara lui viata cu intrigi si evenimente spectaculoase.

 

Principalele personaje ale romanului sunt Levni, faimosul artist al perioadei, sultanul Ahmed al III-lea si femeile din harem.
In mod neobisnuit, sultanul este descris ca o fiinta umana normala cu slabiciunile, placerile si fericirea sa simpla. Acest portret este reflectat de relatiile sale cu pictorul Levni, cu convingerile si confesiunile lor sincere. Spiritul colorat al erei este superb descris. Scriitoarea evita sa faca o prezentare didactica a istoriei si traditiilor si mai degraba se concentreaza pe detalii care n-au fost inca scoase la iveala.

În total sunt 362 de pagini de lectură pasionantă.

Vă urăm succes în descoperirea acestui univers.

Așteptăm cu interes nedisimulat viitoarele apariții ale Editurii Vivaldi.

.

.

Aristotel Bunescu

 

UCA MARINESCU VĂ INVITĂ ÎN ȚARA FERICIRII

Am intrat, de câteva zile, în luna cadourilor. Dar, sincer să fiu cu dumneavoastră și de această dată, un cadou important eu am primit deja.

 

Este vorba despre o superbă expoziție de fotografie semnată inconfundabil UCA MARINESCU.

.

.

Până la finalul lunii ianuarie, anul de grație 2019, puteți să faceți o călătorie incredibilă în Țara Fericirii.

 

Pentru asta trebuie doar să faceți un drum scurt până la Salonul cărții LUCEAFĂRUL situat în Bulevardul Unirii, la numărul 10, Sectorul 4 București.

.

.

,,Bhutan 2018. Explorează, cunoaște și bucură-te în Țara Fericirii,, este titlul relevant al acestei adevărate colecții de bijuterii fotografice.

.

.

Sunt prezentate aici imagini realizate de către exploratoare în Bhutan, China, Tibet, Polul Nord, Polul Sud, Polul Nord magnetic, chipuri de copii și oameni.

 

Este prima persoană din România care a atins cei patru poli ai Pământului: doi geografici, doi magnetici.

.

.

Acum, este momentul să dăm cuvântul exploratoarei UCA MARINESCU: ,,Îmi iubesc țara. Umblând pe o poteca în Hășmaș, am rătăcit drumul și astfel s-a deschis o poiană unde am stat să ascult glasul tulnicelor. Aș vrea ca tinerii să poată asculta și chiar învăța  glasul tulnicelor.

.

.

Acum, în 2018, în BHUTAN  le-am ascultat din nou. Aici, oameni le păstrează, sunt fericiți și unici.

 

Îmi amintesc de Antarctica – un singur continent cu o singură țară a ghețurilor, loc unde am simțit unicitatea frumuseții, unde am cunoscut  pinguinii.

La sediul COSR primește din partea președintelui Mihai Covaliu o Diplomă de Onoare

La sediul COSR primește din partea președintelui Mihai Covaliu o Diplomă de Onoare

.

.

Acum, iată câteva locuri izolate din lume care au reușit să își păstreze unicitatea prețioasă în istorie și care pot și acum să reprezinte niște exemple de viață:

– Sikkim-Tibet-împărăția Himalayei

– Kailash muntele bhudismului,

-Beluka-Siberia-locul unde soarele și-a uitat lumina.
-Altai cu istoria șamanismului
– Metlaalaska-credința corbului care aduce viața
-Unicitatea specificului Polilor Magnetici
-Structura Timpului în strâmtoarea Bering.
-Chemarea Kangchendjonga-opt miar al Himalayei;.
-Populația Ainu din Hokaido-Japonia
– Desertul Gobi cu răsăritul Soarelui și mai departe …..

 

Știu că Pasarea Măiastră care m-a dus prin Lume „mă cheamă mereu”

Pentru  viitor……..    Poate un traseu istoric: „Pe urmele lui Mircea Eliade în Himalaya,,. Apoi poate după celebra exploratoare Alexandra David Noel și marele explorator rus Nicholas Roerich, care își are încă sanctuarul sau în Belucha,,

În continuare, doamna Marinescu a spus: ,,Am reușit să ajung la Polul Nord geografic în martie 2001, făcând parte dintr-o expediție internațională condusă de marele explorator rus Victor Bayarschi. Au  fost 10 bărbați și o singură femeie EU.

– La Poul Sud geografic in 24 decembrie 2001 facand parte dintr-o expeditie internationala canadiana fiind alaturi de australianca Susan Davil.

Au urmat Polii Magnetici-Polul Nord Magnetic – o expeditie dificila in 2009.la -54 de grade ,am facut parte dintr-o expeditie internationala canadiana
-Polul Sud Magnetic – in 2012- invitata de australieni pana la statia franceza Dumont D’Urbille  – Polul magnetic deplasindu-se in ocean.

Distantele deplasarilor pe ghiata la toti cei 4 Poli  au fost diferite in functie de specificul  zonelor cu crevase sau ocolire de zone ne accesibile. În  in fiecare seara se stabilea traseul accesibil pentru a doua zi . Cei patru poli  sunt MANDRIA vietii mele,,.

 

Aristotel Bunescu

MARIAN RĂDULESCU PE DRUMUL DE LA AMINTIRI LA FERICIRI

București, 26 noiembrie 2018

 

Înainte de a debuta luna cadourilor, am primit deja un dar de preț. Este vorba de scrierile domnului MARIAN RĂDULESCU publicate la Editura Blassco din Sectorul 1 București.

La pas spre fericire, drum prin Vlad Țepeș

La pas spre fericire, drum prin satul Vlad Țepeș, județul Giurgiu

Primul volum este dedicat amintirilor din viața sa și a oamenilor din jur. Al doilea ne arată drumul dintre fericiri.

 

Pe parcursul a 144 de pagini în lucrarea intitulată UN FEL DE AMINTIRI DIN COPILĂRIE ȘI NU NUMAI cititorul are posibilitatea de a cunoaște câteva episoade din viața sa.

Invitație la amintiri pe urmele lui Ion Creangă

Invitație la amintiri pe urmele lui Ion Creangă

Pentru că trăim în România, țara paradoxurilor, începem și noi cu finalul cărții, acolo unde aflăm detalii despre renumitul Tălică, un adorabil patrupedul blănos pe care am avut ocazia să-l cunosc și eu  și acum câteva zile.

Continuă lectura

Cerul înstelat la Mesendorf. Episodul II. Stresul zilei de mâine

Cerul înstelat la Mesendorf

Episodul II

Stresul zilei de maine

Singura instituție de interes public, în afara bisericilor ortodoxă și evanghelică, este Școala primară și grădinița. Prin amabilitatea doamnei Mariana Stoian, localnică și învățătoare de peste două decenii, am vizitat școala, m-am întâlnit cu frumoșii copii din Mesendorf.

.

.O școală mai veche decât veacul

Clădirea ridicată cu 120 de ani în urma a fost renovată, dispune de spații largi și luminoase. În prezent, în școală sunt în total 24 de elevi din clasele I-IV, grupați la două învățătoare. Pe când mă aflam în vizita, doi copii i-au adresat învățătoarei o epistolă în care își exprimau simpatia față de domnia sa și o rugau sa le ofere mai mult timp de joacă…Eram curios să aflu ce vor sa devină când vor fi mari. O întrebare prozaica ce a generat hohote de râs și aprinse vociferări. Polițist, constructor, învățător au fost cele mai multe răspunsuri. Dar și coafeză, medic,  karatist,  cântăreț sau cofetar. Un răspuns mai aparte: Vreau sa cunosc viața animalelor…

Mariana Stoian a găsit de cuviință să înfățișeze aspecte din pregătirea didactică, lipsa unor materiale necesare procesului de învățământ, pe care adesea le procura pe cont propriu, întocmai altor pasionați de învățarea și cultivarea la copii a cerințelor fundamentale: Scrisul, Cititul și Socotitul.

 

.

Un învățător cu bucurii și griji

Ce așteptări are pentru ziua de mâine? Are multe îndoieli și temeri. Ce se va întâmpla cu acestă țară în care populația școlară este în continuă scădere? Este posibil ca cei 24 de copii să fie dislocați la alte unități școlare. Apoi, problema abandonului școlar este tot mai alarmantă, mai ales datorită lipsei de interes a unor părinți.

.

Copacul educației

.

Locul de joacă ….

Am părăsit clădirea cu imaginea voioșiei copiilor care terminaseră încă o zi de școală și cu speranța că, se vor găsi suflete binevoitoare care sa trimită jucării și cărți pentru copii, sau să ofere elevilor de aici o vizită la Brașov – oraș aflat la circa 100 km de Mesendorf – sau și mai și – o vizită la București. Poate, peste decenii, elevii actuali își vor aminti că în anul Centenarului Marii Uniri a României, oameni cu suflete mari le-au dăruit momente unice în viața unui copil….

Adresa : Școala primara I-IV  Mesendorf, nr 50. Codul Postal 507037, Comuna Bunești, Jud, Brașov. Dna. Mariana Stoian.

 

IOAN TIMOFTE

Cerul înstelat la Mesendorf

Am petrecut câteva zile la Mesendorf, un sat despre care, vorba poetului, se poate spune că este așezat  ”pe un picior de plai, pe gura de rai”. Istoria acestei localități, începe prin secolele 13-14, când, ca și în alte localități vecine, pe aceste meleaguri s-au așezat sașii.   …Potrivit unor documente, prin secolul XIV au fost puse temeliile unei biserici, care este cel mai important edificiu din sat. Biserica Evanghelică fortificată, restaurată în ultimii ani, atrage ceva turiști și străjuiește așezarea, ca un reper de interes pentru amatorii de imagini. Oare ce i-au atras pe cei din trecut, cât și pe vizitatorii contemporani în această zona ?  Frumusețea cerului înstelat, pășunile bogate, fânețele întinse, pădurile care coboară până spre sat .

.

O emblemă a locului 

Satul a fost vitregit în trecut de incendii și cutremure pustiitoare. Sătenii din trecut au luat viața de la capăt, de fiecare dată, lăsând în urmă frumoase case, șuri și șopruri specifice arhitecturii săsești. În fața fiecărei case au sădit câte un păr ale cărui fructe se transformă și acum, ca și în trecut , în renumitul rachiu…

Drum care duce departe …

IERI

Cum arata satul Mesendorf la șase ani după Marea unire din 1918?

.

Pajiște acoperită de verde, deasupra cerul care la noapte va fi înstelat

Potrivit Anuarului localităților din România din 1924, în sat existau 807 locuitori, un primar, un notar, doi învățători, doi cârciumari, trei cizmari, doi croitori, patru măcelari, doi tâmplari, o filiala bancară și o cooperativa de consum.

.

Interiorul bisericii. Spațiu de reculegere pentru localnici și turiști

Cel mai cunoscut localnic a fost Adolf Mesendorfer (1877-1963) poet și publicist de renume, fondator al revistei Die Karpathen, autor al Elegiei transilvane din care spicuim : ”Pe aici altfel și timp și izvoare murmura / de copil te înfiori veșnicia cum cură/….În cripte întinși drept strămoșii să doarmă, /ceasuri bat șovăind, piatra curge, se sfarmă/ Pe mormintele lor seamănă azi creștinul/ își secera holda, își face vinul/ Altfel izul de fan/ și in Martie zefirii, altfel suna pe aici jurământul iubirii”. (Traduce Dan Dănilă)

AZI

Ce a mai rămas din toate cele care au fost cândva? Peisajul încântător domină și în prezent impresiile contemporanilor. Nu mai exista sași, mai mult de jumătate din casele lor au fost demolate sau se afla într-o stare de ruină. Circa 50 la suta din cele 200 de familii sunt alcătuite din romi. Creșterea animalelor a rămas ocupația de baza a câtorva familii, unii sunt angajați la Fabrica de air bag-uri din Sighișoara, sau la ferma de bivolițe din apropiere. În rest,  fiecare se descurca cum crede și cum poate…Vechile meserii din urmă cu circa un secol au dispărut .

Aflat la câțiva  kilometri de Viscri, sat devenit emblemă după interesul printului Charles, locuitorii din Mesendorf spera ca și în localitatea lor sa fie valorificate oportunitățile pentru dezvoltarea turismului, crearea unor microfirme de prelucrare a produselor agricole locale. Sărbătoarea Haferlandului, la care participa în fiecare vară sute de etnici sași din Mesendorf și din localitățile învecinate, sparge anonimatul pe durata câtorva zile. De asemenea, pistele bicicliștilor oferă trasee atrăgătoare amatorilor de drumeții și peisaje de neuitat. Am întâlnit turiști veniți din Marea Britanie pedalând din greu, vădit satisfăcuți de peisaj și ospitalitate. În afara unor momente precum cele menționate, viața celor din Mesendorf se scurge în pas cu trecerea anotimpurilor, în liniștea chiar patriarhală pe care unii, mai recent stabiliți în sat, chiar și-o doresc…

IOAN TIMOFTE

Nota redacției: Mulțumim foarte mult pentru aceste însemnări și imagini. Întrebarea este acum, oare cum o să fie  Cum o să MÂINE ?