Alte sporturi. Naţionala de hochei pe gheaţă revine în grupa a doua valorică după aproape un sfert de veac!

24 de ani au trecut de când naţionala de hochei pe gheaţă a României juca în grupa a doua valorică mondială. La ediţia din acest an a Mondialelor Diviziei 1, reprezentativa noastră a evoluat în grupa B, de la Tallin, pe care avea s-o câştige fără înfrângere.
Victoriile au fost obţinute împotriva ţării gazdă Estonia, scor 4-3, după prelungiri (2-0, 0-2, 1-1, 0-0, 1-0, gol decisiv Szilard), Poloniei, 3-2 (1-0, 0-0, 1-2, 1-0), Japoniei, 3-2 (0-2, 2-0, 1-0, 0-0), Ucrainei, 5-1 (2-0, 1-1, 2-0) şi Olandei, 3-1 (1-0, 1-1, 1-0).
Antrenorii Julius Penzes, Slovacia şi Marius Trandafir au avut la dispoziţie 22 de jucători din campionatul intern, 10 de la ASC Corona Braşov, 6 de la Sport Club Miercurea Ciuc, 3 de la ACSH Gheorgheni şi CSM Galaţi. Printre ei s-au aflat patru hocheişti naturalizaţi, ucrainenii Evhen Emelianenko, Anton Butochnov, Pavlo Borisenko şi slovacul Patrick Polc,
Anul viitor echipa ţării noastre va fi într-o grupă din care vor face parte formaţii aflate pe poziţiile 17-22, cu şanse de a se bate pentru accederea în prima grupă mondială.
RADU LEVÂRDĂ
Reclame

O viață dominată de creativitate: Georgeta Monica Tornean face o demonstrație de virtuozitate

Alături de tablourile sale dragi

 

,,Este întotdeauna o bucurie și o emoție să recunoști semnul talentului, să vezi apărând în fața ta un scriitor autentic”.

Acestea erau cuvinte care anunțau, în secolul trecut, apariția unei mari cărți. Cuvintele sunt scrise de Daniel Rops, membru al Academiei Franceze, iar cartea este ,,Dumnezeu s-a născut în exil”, de atât de puțin cunoscutul Horia Vintilă, în țara sa natală, volum care a cucerit, la Paris, prestigiosul Premiu Goncourt, la 21 noiembrie 1960.

Un șoc similar am resimțit puternic atunci când în această sărbătoare a creștinilor am descoperit un pictor de valoare incontestabilă, o sensibilitate aparte, o determinare puternică. Toate aceste calități și multe altele aparțin  Georgetei Monica Tornean, din Arad.

„Oglindire”- ulei pe pânză, 60/80 cm

Dar, mai întâi, să o lăsăm să se prezinte singură:

 

 

Sunt Georgeta Monica  Tornean din Arad. Numele meu de fată care a fost Nagy-Gyuris. Este un nume slovac (Duris), maghiarizat, iar numele Nagy ( cel Mare), care a fost atașat de numele inițial a fost primit de către bunicul meu pentru merite în război. Mulți oameni mă cunoșteau cu numele Nagy-Gyuris, dar că artistă am început să fiu cunoscută mai mult sau mai puțin cu numele Tornean, după soțul meu.

„Copilărie”- ulei pe pânză, 40/50 cm;

Sunt artist cu specializare în sculptură lemn,  intarsie, tâmplărie și arte vizuale; actuală vicepreședinte al Asociației Artistice Ion Andreescu Arad

Sunt o artistă pasionata, cu talent artistic nativ, chiar moștenit din familie.

Talentul meu a fost remarcat încă de mic copil, având astfel oportunitatea de a urma școlile de artă plastică din Arad.

„Flori de cireș II”- acuarela pe hârtie, 30/40 cm;

Am o fire curioasă și deschisă la tot ce este nou și fiind impulsionată de spiritul creativ, experimentez cu plăcere diverse metode, tehnici și cu materiale diferite în domeniul artistic. Astfel întreaga mea viață este însoțită de creativitate in toate domeniile pe care le desfășor, începând cu cele mai banale activități, cum ar fi bucătăria, amenajarea locuinței, amenajarea spațiului verde, vestimentația, etc. Dar prima și cea mai importantă activitate artistică este creația lucrărilor de artă, prin care îmi exprim gândurile, impresiile și emoțiile pe care le trăiesc.

„Dans”- ulei pe pânză, 50/60 cm;

Lucrările mele sunt realiste sau cu înclinație spre supra-realism, ori figurativ. Ele întotdeauna reflectă starea mea interioara, emoțiile, sau gândurile mele.

„Lucrările Georgetei Tornean sunt plasate între real și ireal. Personificarea anotimpurilor este sugestivă și în același timp plasează lucrările într-o lume mirifică a basmului. Peisajul emană o puternică notă personală. Echilibrate și armonioase, lucrările sale sunt intr-un acord perfect, iar cromatica subliniază elegant întreaga desfășurare compozițională.”    – citat de Petre Emanuel Ghergu – artist vizual.

„Flamenco”- pastel uscat pe carton color, 30/40 cm;

Pentru ce ați ales pictura și nu muzica spre exemplu…?

Am ales pictura ca formă de exprimare artistică deoarece din totdeauna mi-a plăcut să creez cu mâinile mele. De altfel, pictura nu este singura formă artistică pe care o desfășor, ci la fel de mult îmi place să sculptez în lemn sau piatră, să modelez cu diverse materiale, realizând sculpturi și basoreliefuri. De asemenea mă pasionează și creativitatea în domeniul textil, la care am avut introducerea de către bunica mea Labas Iren, o croitoreasă foarte talentată, care făcea prezentări de modă în mai multe orașe din România.

„Conexiune”- ulei pe pânză

 

Ce tehnici preferați în lucrul dumneavoastră ?

Cel mai adesea folosesc în pictură tehnica în ulei pe pânză sau alte materiale. Urmat de acuarelă pe hârtie, de asemenea tehnica în acrilice pe diverse materiale, cu mare plăcere am descoperit și tehnica pastelurilor uscate pe hârtie sau carton și am și câteva lucrări de pictură pe sticlă cu emailuri speciale pentru vitralii.

„Meditație „- ulei pe pânză, 50/60 cm

Pe ce dimensiuni vă simțiți mai confortabil când lucrați, mai mici, ori mai mari ?

Nu am preferințe în această privință. Totul depinde de ideea pe care vreau să o realizez, și sau scopul lucrării ce urmează a fi executat. Lucrări de dimensiuni mai mari am doar în domeniul picturii pe perete, dar am proiecte și pentru alte materiale pe care le pot folosi pentru lucrări de dimensiuni mai mari.

„Tandrețe”- pastel uscat pe hârtie, 30/40 cm

Ce ne puteți spune despre dumneavoastră dincolo de pictură ?

Dincolo de pictură… Sau alte creații artistice, am o fire visătoare dar și curioasă,  pasionată de știință și cunoaștere.

Sunt spirituală, interesată de filozofia orientală cum ar fi Budismul, dar și alte forme ale spiritualității, născute la diverse culturi ale lumii, dar nu sunt religioasă.

Iubesc logica și rațiunea, îmi plac dialogurile cu persoane cultivate care au păreri proprii și îmi place provocarea intelectuală sau creativă.

 

Unde vă vedeți peste 10 ani ?

Este o întrebare bazată pe presupuneri și calcule fictive. Și pentru că prefer să mă bazez pe ceea ce știu și mai puțin pe lucruri incerte, nu vă pot da un răspuns foarte clar. Dar, având în vedere firea și esența mea de artist, pot să vă spun că arta plastică va fi domeniul care mă va însoți în întreaga mea viață.

” Vârtejuri ale timpului”- lucrare în ipsos cu mozaic pe placaj, 65/82 cm

Este o întrebare la care doriți să răspundeți și nu a fost pusă încă ?

O altă întrebare la care doresc să răspund este importanța artei în viața omului, din punctul meu de vedere. Și anume arta este una dintre cele mai vechi forme de exprimare ale omului, existentă încă înainte de dezvoltarea scrisului. Arta își păstrează  importanța și în prezent, deoarece prin aceasta derivă forme de exprimare mult mai profunde decât ar fi capabile vreodată să exprime cuvintele.

„Citrice”- ulei pe placaj, 35/55 cm

La final, vă invit să formulați câteva gânduri pentru cititori…

Nu ezitați să vă îmbogățiți și înfrumusețati viața cu lucrări artistice de orice natură, pentru că suntem oameni și ceea ce ne ridică deasupra celorlalte viețuitoare ale Pământului este conștiința noastră despre viața pe care o desfășurăm și nu doar instinctele primare au importanță în existența noastră. Arta ne deschide orizontul spre o lume interioară a emoțiilor, a sentimentelor și trăirilor, precum și a viziunilor la care nu am putea avea acces, fiind astfel și calea spre o înțelegere mai profundă spre rațiune, filozofie, contemplare, care toate sunt laturi importante ale vieții umane.

„Dragonul păzitor „- basorelief în ipsos și mozaic, 150/90 cm

CV artistic :

Tornean Georgeta Monica, născută la 22.07.1968 în Arad.

Artistul cu privire sigură

Studii: Liceul de Muzică și Arte Plastice Arad, promoția 1982

– Specializare în intarsie și sculptură în lemn la Liceul Industrial nr 5 Arad, 1986

– Curs de pictură la Școala Populară de Arte Arad cu profesorul Kett Ioan Groza, promoția 2001.

Un meșteșug cu multe secrete

Activități : Am participat la expoziția internațională din Austria,Viena, „Wiener Messe”, cu sculpturi în lemn, intarsii și workshop în primavara anului1990.

Din anul 2001 sunt membră al Cenaclului Ion Andreescu Arad, în cadrul căreia am participat la expoziții colective de pictură la ” Salonul de Primăvară „, ” Salonul de Vară „, și „Salonul de Iarnă” în anii 2001, 2002, 2015, 2016, 2017, 2018, și la „Salonul de Primăvară” în 24.04.2019, precum și la „Salonul Abstract” din 2015 și la „Salonul Experimental” din 2018.

De asemenea am participat în cadrul Asociației Ion Andreescu, invitați de Fundația Takacs, cu ocazia târgurilor organizate de primăria Arad, de „Zilele Aradului”, la expoziții de grup și workshop în anii 2015, 2016, 2017, și 2018.

-Am participat la expoziția colectivă din București, organizat de Mihaela Pandelescu,  Galeria de artă Elite Prof Art în 2016

Și tot la București la expoziția de pictură organizată de Titrea Adina Moldova, Galeria Labirint în 2017.

În dată de 8 martie 2017 am fost aleasă ca vicepreședinte al Asociației Ion Andreescu Arad.

În aer liber

-În  noiembrie 2017 am organizat expoziția personală ” Magia culorilor” la librăria „Carturesti” Arad și am expus 40 lucrări de pictură în ulei, acuarelă și pastel uscat.

-La data de 1 dec. 2018 am participat la expoziția online „Centenar 100 de ani-100 de pictori „, organizat de Cristiana Cătuneanu, Galeria Arta Nouă.

-În 15.04.2019 am participat la expoziția ” Magic Balcic” în Bulgaria, organizat de Titrea Adina Moldova.

Contact: e-mail georgigeea69@yahoo.com, facebook : Georgeta Monica Tornean, Georgeta M. Tornean, Artworks

” Taur”- acrilice pe mătase naturală, 40/40 cm

Acestea au fost cuvintele rostite despre și de artista invitată astăzi. Acestea au fost câteva dintre tablourile sale cuceritoare.

Semnează un nou admirator fidel,

Al dv Bunescu Aristotel,

ca să fac o rimă !

ADRIANA MEDINȚU REMEMOREAZĂ SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII PE VREMEA COPILĂRIEI

Autorul, Adriana Medințu –– se prezintă singură : ,, Am absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București. Lucrez in învățământul preuniversitar de peste 20 de ani. Am colaborat cu diverse publicații de-a lungul timpului, dar am rămas fidelă învățământului…,,

Un stil plin de savoare alimentat ani de-a rândul de energia debordantă a elevilor care au stat în fața unui profesor cu har….

Aceasta este Adriana Medințu…

Vă rugăm să rememorați pentru cititorii agenției noastre o amintire frumoasă

Cu gândul la vârsta de aur a copilăriei

1)Primele amintiri pe care le port cu mine sunt vesele – ale unui copil de aproape doi ani care fugea afară prin zăpadă șosete de lână, râdea și chiuia și îl aștepta pe Moș Crăciun.

Era o iarnă ca în povești cu omătul care acoperea treptele casei și sticlea în mii de luminițe colorate in lumina lunii pline.
10 m mai încolo de casă se întindea câmpul nesfârșit, necuprins și în depărtare se auzeau lupii – unul din sunetele cele mai înfricoșătoare din copilăria mea și mi-l amintesc și astăzi la fel de mare frică era urletul lupilor. Aceștia veneau aproape de sat și noaptea urlau atât de cumplit încât simțeai că nu mai ai nici o scăpare din calea lor acelui urlet – mă trezea noaptea din somn, mă fascina și mă îngrozea în același timp.
Ce frumoase sunt hainele țărănești …..
Copilăria mea din ce în ce mai îndepărtată în timp dar la fel de prezentă și de vie în suflet s-a petrecut într-un sat de câmpie. Principalul personaj care îmi însuflețea zilele însorite care îmi făcea programul în fiecare zi de vară era câmpul. Câmpul nu era niciodată la fel: dimineața era plin de rouă și piciorul îți aluneca pe firele de iarbă umede, la prânz era cald și primitor ca brațele unei mame iubitoare iar seara era însuflețit de tălăngile vacilor care care se îndreptau liniștite și cu ugerele pline spre casă și de veselia copiilor care mai întârziau puțin să se mai joace unii cu ceilalți pe câmp. Oamenii mergeau la culcare în liniștea aceea a Câmpului care   într-un mod magic le domina viețile și le picura în suflete ceva din veșnicia tainică a pământului.
A doua zi se deschidea vesel cu o dimineață însorită, cu soarele prieten care te mângâia pe creștet în pat și și se juca cu razele sale pe pernă printre șuvițele de păr încrețite a copilărie veselă și fără griji.
O nouă zi plină de lucruri necunoscute mă aștepta. O nouă zi care își aștepta nerăbdătoare victoriile și descoperirile atât de importante, joaca cu prietenii, cu verișorii și cu verișoarele, cu vecinii… Ziua cea nouă se arăta plină de bucurie încă de la început de la ligheanul cu apă rece în care mă spălam, de la orezul cu lapte care mă aștepta pe masa din bucătărie… Cea mai bună mâncare din lume era cea făcută de bunica mea… Nu știu ce punea în ea – avea atât de puține ingrediente!- dar mâncarea ei era cu adevărat excepționala!
Acum, că terminasem de luat micul dejun aveam tot timpul din lume și chiar mi se părea că până seara trecuse o veșnicie! aveam tot timpul din lume să fac tot ceea ce voiam. Lumea era a mea și la un pas de a fi descoperită și îmblânzită. În general pe la ora 10:00 dimineața isi făcea apariția în curte verișoara mea, cu un an mai mare decât mine. După ce ne jucam, ne dădeam în leagăn, ne alergam prin curte sau ne plimbam cu bicicleta pe drum, hotăram că ziua este prea frumoasă și trebuie neapărat să împărtășim acest lucru și cu verișoara cealaltă  care era cu șapte ani mai mare și care locuia la șosea, în centrul satului. Așa că porneam alergând printre garduri, traversau în fugă pârâul care ne tăia calea și tot in fugă ajungeam la verișoara mea .
Liniștea aceea satului era ca liniștea unui pântec de mamă… Nimic nu se putea întâmpla rău, acolo toți ne iubeau și ne arătau asta prin fiecare respirație a corpului, prin fiecare gest, zâmbet, privire… Oamenii aceia nu au mai rămas astăzi decât niște icoane îngălbenite de timp, niște portrete mari desenate probabil la bâlci dar bunătatea sufletelor lor ne mângâie și astăzi așa cum ne mângâia odinioară copii fiind, iar în cele mai grele momente amintirea unui gest unui gest sau a unei vorbe bune ne-a ajutat să mergem mai departe. Oamenii aceia care țineau toate posturile în rugăciune se apropiau atât de mult de sfinții din icoane încât se dezvolta o armonie perfectă între sufletele lor și lumina sfântă. Noi, copiii, nu știam vreodată de vreo ceartă a bunicilor, de vreun cuvânt rău spus la mânie despre cineva… Greutăți erau tot timpul dar dacă nu le dădeai atenție prea mult, acestea dispăreau de la sine fără să facă prea multe valuri și să afecteze viețile celor din jur. Unul dintre momentele cele mai frumoase era atunci când mergeam la biserică îmbrăcate frumos cu bunica de mână, iar cele mai frumoase momente erau atunci când mergeam la denie, cu flori în mână, ascultam slujba și după slujbă mergeam în cimitir să tămâiem mormintele și să le pregătim pentru învierea Domnului.
Cimitirul nu era un loc plin de spaimă ca astăzi, era acasă pentru multe dintre rudele noastre care dormeau liniștit acolo. Cele mai gustoase fructe le mâncam întotdeauna din pomii de pe marginea cimitirului. Acolo ne suiam pe gard toți copiii și trageam de crengile de corcodușe care se topeau în gurile noastre flămânde. Bunicile noastre ne mai certau, săracele, dar nu aveau cu cine să se înțeleagă pentru că noi, copiii, eram întotdeauna gata de joacă și găseam câte un motiv de distracție din orice.
Totul în copilărie era un ritual magic , totul se desfășura după un anumit tipic- nimic nu se făcea la voia întâmplării, oamenii se  așezau solemn în jurul mesei, pe scaunele mici, fiecare după vârstă și rostul lui. Ne ridicam de la masă întotdeauna închinându-ne spre icoana înnegrită de vremi, așezată spre răsărit și plecam la joacă. Ne făceam hamac între pomii din grădină, ne jucăm cu pisicile și le îmbrăcam și le puneam baticuri pe cap până când  începeau să miaune, să ne zgârie și să fugă, sătule să prezinte moda la țară… Apoi ne suiam în leagăn și ne dădeam atât de tare încât ni se părea că ajungem cu picioarele printre nori și că zburăm prin cerul acela de un albastru de poveste …
După – amiază ieșeam la joacă, ne întâlneam cu copiii din sat care veneau mai devreme ca să aibă timp să se joace până seara.
Câmpul pulsa de veselie și de viață, de râsete senine de copii care se auzeau din capul satului…
Ce vă propuneți până la finalul acestui an ?
În mijlocul florilor… O floare prețioasă între flori ….
2) Ce îmi propun până la finele lui 2019…e greu de spus. Îmi propun sa public un volum de eseuri care mă așteaptă cuminte într-un folder uitat în timp…și, dacă voi găsi liniștea și inspirația necesare, să continui un volum început în 2018, ,, Amintiri din comunism”.
Vă mulțumesc frumos …
Semnează un admirator în plus și un viitor prieten fidel
Al dumneavoastră Bunescu Aristotel
(ca să fac o rimă)

INVITAȚIE ÎN LUMEA ARMONIILOR SONORE

© Gabriel Kelemen

 

In timpul spectacolului vor fi proiectate imagini semnate de Gabriel Kelemen

COMUNICAT DE PRESĂ

În data de 6 mai de la ora 19:00, în sala Capitol a Filarmonicii “Banatul” va avea loc, în cadrul Festivalului Internațional Timișoara muzicală, spectacolul sincretic VORTEX SYMPHONY. Muzica interpretată de membrii ansamblului ATEM (Vlad Alecsandru Colar – flaut, Cristian Miclea – clarinet, Cristina Mălăncioiu – vioară, Darius Tereu – violoncel, Victor Andrei Părău – pian) va fi susținută de o componentă vizuală: proiecția Arhetipuri vizuale realizată de artistul Gabriel Kelemen. În programul concertului au fost incluse lucrările a doi compozitori aflați la ceas aniversar: se împlinesc 90 de ani de la nașterea lui George Crumb și 80 de ani de la nașterea lui Jonathan Harvey.

Fire invizibile leagă activitatea creatoare a compozitorilor ale căror lucrări vor putea fi ascultate pe scena filarmonicii timișorene, cel mai important fiind aspirația către spațiul transcendenței. Timpul sonor este o temă asupra căreia Toshio Hosokawa s-a aplecat în numeroase lucrări; compozitorul japonez mărturisește că lucrarea Stunden-Blumen. Hommage a Olivier Messiaen ne vorbește despre “începutul timpului” sau despre “originea timpului”. Lucrarea Dancer on a Tightrope a compozitoarei Sofia Gubaidulina aduce în prim plan dorința zborului, prin euforia mișcării, a dansului, a virtuozității extatice. Jonathan Harvey încearcă să ilustreze în lucrarea Nataraja imaginea zeului Shiva, reprezentat ca fiind un dansator cu patru brațe. Citatul ce apare în lucrarea Eleven Echoes of Autumn de George Crumb poate fi folosit ca o cheie pentru a descifra bogata simbolistică muzicală; motto-ul îi aparține lui Federico Garcia Lorca “…y los arcos rotos donde sufre eI tiempo” – „…și arcadele frânte unde timpul suferă…”.

Proiecția video Arhetipuri vizuale realizată de artistul și cercetătorul Gabriel Kelemen, urmăreşte demersul cosmogonic al Facerii, pornind de la ipostazele incipiente ale întunericului de dinaintea creaţiei, trecând succesiv prin metamorfozele apelor primordiale în misteriosul proces al genezei, vizualizarea sunetului alături de arhetipurile vorticiale, corelate celor 7 culori spectrale acompaniază și întregesc miraculoasa armonie universală. Publicul va avea astfel ocazia să urmărească în premieră mondială, o suită de imagini video surprinzătoare, incitante și fabuloase, realizate prin experiment direct în fluide, generate de relația arhetipală indisolubilă, dintre principiul sferă-vortex și sunetul primordial.

VORTEX SYMPHONY – un eveniment artistic provocator – un spectacol în care patru dintre cei mai apreciați creatori contemporani: un compozitor japonez, o compozitoare cu origini ruso-tătare, un compozitor englez și un creator american, fiecare având o personalitate artistică clar definită, ne invită să explorăm lumi sonore care ghidează conștiința ascultătorului către spațiul unității, al accesării unei realități dincolo de dualitate. Zona de confluență a artei muzicale cu cea vizuală reprezintă probabil cel mai potrivit mediu pentru această temerară încercare.

Program

Toshio Hosokawa – Stunden-Blumen. Hommage a Olivier Messiaen pentru clarinet, vioară, violoncel și pian (2008)

Sofia Gubaidulina – Dancer on a Tightrope pentru vioară și pian (1993)

Jonathan Harvey – Nataraja pentru flaut (piccolo) și pian (1983)

George Crumb – Eleven Echoes of Autumn pentru flaut alto, clarinet, vioară și pian (1965)

Interpretează Ansamblul ATEM

Vlad Colar – flaut, Cristian Miclea – clarinet, Cristina Mălăncioiu – vioară, Darius Tereu – violoncel, Victor Andrei Părău – pian

Proiecție – Arhetipuri vizuale realizată de artistul Gabriel Kelemen.

TENIS – RADU LEVÂRDĂ TRANSMITE:

Înfrângere dramatică a României în semifinala FED Cup cu Franţa

Calificată pentru prima oară în semifinala FED Cup, echipa feminină a ţării noastre a pierdut la limită, 2-3, în faţa Franţei, la Rouen, meci desfăşurat pe zgură. Franţa va juca pentru cucerirea trofeului în zilele de 9 şi 10 noiembrie cu Australia, care a trecut cu acelaşi scor de Belarus, întâlnire ce va avea loc întro localitate ce va fi desemnată de federaţia de la Antipozi.
A fost cu adevărat o partidă plină de dramatism în sala cu 5000 de locuri de la Rouen, urmărită din tribună de câteva sute de suporteri români şi pe micile ecrane de numeroşii iubitori ai acestui frumos sport. Încheiată, din păcate, cu o înfrângere a echipei pregătite de căpitanul nejucător Florn Segărceanu.
Simona Halep, a doua jucătoare a lumii, avea să fie trimisă în teren la trei jocuri, reuşind să câştige două dintre ele, la simplu, 6-3, 6-1 cu Katerina Mladenovic, 66 WTA şi 6-7 6, 6-3, 6-2 cu Caroline Garcia, 21.
Ambele au revenit la meciul de dublu alături de Monica Niculescu, respectiv Caroline Garcia.
 S-au impus până la urmă franţuzoaicele cu 5-7, 6-3, 6-4, după ce Garcia o învinsese pe Mihaela Buzărnescu cu un simetric 6-3, 6-3, iar Pauline Parmentier pe Irina Begu cu 6-3, 2-6, 6-2. Poate alta ar fi fost soarta meciului de dublu, dacă ar fi fost preferată Raluca Olaru, care a obţinut rezultate frumoase în ultimii ani. A jucat cu Monica în 2019 la turneul de la Hobart, ajungând până în sferturile de finală.
Beneficiind de statutul de gazdă a finalei, pe care a mai câştigat-o de şapte ori, ultima dată acum 26 de ani, Australia porneşte ca principală favorită. Dar cum mingea e rotundă şi la tenis, Franţa, învingătoare în două dintre cele şapte finale disputate până acum, va încerca să se impună în faţa unei adversare puternice.

RADU LEVÂRDĂ TRANSMITE:

Alte sporturi. 14 trofee cucerite de halterofilii români la Europenele din Georgia!

Ediţia din acest an a Europenelor de haltere pentru seniori desfăşurată în localitatea georgiană Batumi, competiţie de valoare Gold în opţiunea Federaţiei Internaţionale, echivalentă cu un campionat al lumii, a oferit puncte pentru Jocurile Olimpice de anul viitor. Le-au primit şi şapte dintre reprezentanţii noştri, care au urcat de 14 ori pe podium.
Performere au fost Elena Andrieş şi Loredana Toma, legitimate la clubul bucureştean Olimpia, care au câştigat câte trei medalii din cel mai strălucitor metal. Andrieş, 24 ani, care a evoluat la categoria 49 kilograme a smuls 87, a aruncat 103, totalizând 190 kilograme. Toma, cu un an mai mică, şi-a spulberat efectiv adversarele la categoria 64, reuşind 102 kilograme la smuls, 127 la aruncat şi 239 la total. Au urmat-o Irina Lepşa, de asemenea de la Olimpia, 102 la smuls, argint, 127 la aruncat, bronz, 229 la total, probă olimpică şi Zoe Smith, Marea Britanie, 96, 128, 224.
Bianca Molie, o altă sportivă de la clubul Olimpia, înscrisă la categoria 71 kilograme, a luat un argint la smuls, cu 101 şi un bronz la total, 215. Au mai urcat pe a treia treaptă a podiumului Cosmina Pană, SCM Bacău, 45,  65 kilograme la smuls şi Florina Hulpan, CSA Steaua, 59, 117 la aruncat. Băcăuanca a ocupat locul 4 la total, cu 149 kilograme. Rezultate care au plasat România pe locul al doilea în ierarhia pe medalii şi pe al treilea în cea pe puncte, după Rusia şi Turcia.
Singurul dintre băieţi care a intrat în posesia unei medalii a fost dinamovistul Cristian Luca, 55, cu 111 kilograme la smuls. Ca şi Pană, a încheiat al patrulea la total, 134.
Au participat 322 de sportivi, reprezentând 39 de naţiuni la masculin şi 34 la feminin. Printre aceştia s-au aflat cei mai buni halterofili ai lumii, georgianul Lasha Talakhadze, 25 ani, care a stabilit trei recorduri mondiale la categoria plus 105, 218 kilograme la smuls, 260 la aruncat, 478 la total şi iberica Lidia Valentin, 35 ani, multiplă medaliată olimpică, mondială şi europeană la 76. Valentin a încheiat pe prima poziţie la smuls, 108, dar avea să fie întrecută de belarusa Daria Naumaeva la aruncat şi total, cu trei (133 faţă de 136), respectiv un singur kilogram (241 faţă de 242).

Radu Levârdă transmite:

Ciclism. Alberto Bettiol, primul italian câştigător al Turului Flandrei după 12 ani!

Ediţia cu numărul 103 a Turului Flandrei a revenit italianului Alberto Bettiol-EF Education First, 25 de ani, primul ciclist din Cizmă care se impune după mai bine de un deceniu, mai precis de 12 ani, în această cursă clasică monument, desfăşurată pe un traseu de 230 kilometri în Belgia, cu 17 dealuri repertoriate.
Bettiol şi-a calculat perfect şansele, desprinzându-se de primul pluton imediat după penultima căţărare de la Oude Kwaremont, ajungând la finiş după 6h19,00. L-au urmat danezul Kasper Asgreen-Deceuninck Quick Step, norvegianul Alexander Kristof-Katusha Alpecinf, olandezul Matthiew van der Poel-Corendou Circus, germanul Nils Politt-Katusha Alpecin, australianul Mkchael Matthews-Sunweb, belgienii Oliver Naesen-AG2R La Mondiale,Tiessi Benoot-Lotto Soudal şi Greg van Avermaett-CCC Team, campionul mondial, ibericul Alexandro Valverde-Movistar, prezent pentru prima oară la această cursă.
Următorul eveniment important din calendarul World Tour va fi Turul Italiei, care va debuta pe 11 mai.

RADU LEVÂRDĂ transmite de la tenis :

România învinge la Piatra Neamț pe Zimbabwe în Cupa Davis, dar n-a convins

Echipa de Cupa Davis a României a trecut de Zimbabwe cu 4-1 în primul tur din Grupa Mondială II, partidă desfășurată la Sala Sporturilor din Piatra Neamț, unde a fost amenajat un teren prevăzut cu hard. Un meci neașteptat de dificil pentru jucătorii antrenați de Gabriel Trifu.
Marius Copil, numărul 80 ATP, a deziluzionat publicul, cedând în două seturi, 4-6, 5-7, după 108 minute, în fața lui Benjamin Lock, al 546-lea în ierarhia tenisului mondial. Tânărul Dragoș Dima, 327, după un simetric 6-3, 6-3  avea să restabilească egalitatea în confruntarea cu Takanyi Garanganga, 449, la capătul a 83 de minute.
Consacrații Horia Tecău-Florin Mergea, supranumiți gemenii tenisului românesc fiind născuți în același an, 1985 și aceeași lună, ianuarie,  la diferență de câteva zile, 19, față de 26, nu au stat pe teren decât 62 de minute, impunându-se cu 6-1, 6-3 în fața fraților Benjamin și Courtney John Lock. Scorul general devenise 2-1 și mai aveam nevoie de o singură victorie în următoarele două confruntări. N-a mai fost nevoie decât de una, câștigată de un alt Marius Copil decât cel din ziua anterioară, care l-a învins în două seturi, 6-4, 7-5, pe parcursul a două ore, pe tenacele Takanyi Garanganga.

După care juniorul Filip Jianu, 17 ani, a debutat cu o victorie în două seturi, 6-3,7-5 cu Mehludi Ayanda Sibanda, stabilind scorul final.
România s-a calificat în turul secund al Grupei Mondiale II a Cupei Davis, dar nu a convins. Așteptăm întâlnirile următoare, la finalul cărora să consemnăm revenirea teamului nostru în grupa de elită.

Amalia Alecsandrescu se pregătește să cucerească lumea picturii. Îi dorim mare succes !

.

.

Amalia Alecsandrescu se pregătește să cucerească lumea picturii. Îi dorim mare succes !

București, 6 aprilie, 2019

Cu ocazia vernisajului unei expoziții de valoare de la Palatul Parlamentului, autor Mariana Palea, am cunoscut o familie cu totul aparte. Este vorba despre cei cinci Alecsandrescu.  Una din fetițele lor, Amalia, are 7 ani și deja pictează foarte frumos. Primii beneficiari sunt sora sa Delia de 3 ani, precum și fratele Vlad, care deși are doar 8 luni, a simțit deja cum este atmosfera într-o expoziție. Părinții, Alina și Constantin, sunt primii care o susțin pe Alina în primii pași din lumea fără egal a artelor vizuale .

Continuă lectura

RADU LEVÂRDĂ transmite din lumea sportului

CSM București învinsă acasă de Handbal Metz la debutul sferturilor Ligii Campionilor
.

.

Cu un lot mult mai valoros și mai bine pregătit Handbal Metz s-a impus lejer în primul meci cu CSM București din sferturile Ligii feminine a Campionilor. Scorul de 31-26 (14-11) este edificator, iar faptul că franțuzoaicele au condus din primul până în ultimul meci al meciului desfășurat în sala Dinamo din Capitală pune capăt oricăror speculații.
Oaspetele s-au dovedit mai determinate și mai dornice să spele rușinea înfrângerii la 14 goluri din precedenta ediție a partidei găzduite de Polivalenta bucureșteană. Spre stupefacția numeroșilor spectatori care și-au încurajat permanent favoritele, teamul Primăriei bucureștene, fără Neagu și Cviric, dar cu trio-ul fostelor jucătoare de la Vardar Skopje, autoare a 22 dintre cele 26 de goluri (Radicevic 10, Lekic 9, Lazovic 3) în zi de grație, n-a reușit să contracareze reușitele în serie ale adversarelor. Care au controlat disputa, având cinci goluri avans de la bun început, pe care l-au păstrat până la final, cu toate eforturile campioanei României.
Greu de înțeles discursul antrenorului Dragan Djukic despe arbitrajul celor două austriece, când elevele sale au ratat numeroase ocazii, gafând deseori și în apărare. Era firesc să aibă cuvinte de laudă despre portarul Grubisic, care a parat un important număr de șuturi ale oaspetelor.
Urmează returul de sâmbăta viitoare cu puține șanse pentru echipa noastră de a remonta handicapul și o primă ratare a prezenței în playofful Ligii Campioniklor.