Colocviul Stelian Popescu: Omul care a ridicat Casa de Cultură a Studenților București – instituție de cultură etalon. 145 de ani de la naștere.

Colocviul Stelian Popescu: Omul care a ridicat Casa de Cultură a Studenților București – instituție de cultură etalon. 145 de ani de la naștere.

.

.

 

Sindicatul Liber și Independent al Salariaților din Casa de Cultură a Studenților din București a organizat marți, 19 februarie 2019, la Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti din Calea Plevnei, nr. 61, sect 1, colocviul Stelian Popescu: Omul care a ridicat Casa de Cultură a Studenților București – instituție de cultură etalon. 145 de ani de la naștere.

Stelian Popescu

Stelian Popescu

Colocviul a reușit să ofere, grație prezentărilor și discuțiilor, un cadru de reflecție și de dezbatere ale următoarelor subiecte:

 

  • Stelian Popescu – fondatorul primei case de cultură dedicată în exclusivitate studenților
  • Conceptul de cultură studențească
  • Casa de Cultură a Studenților București – instituție de cultură etalon
  • Mișcarea studențească și casele de cultură ale studenților – adevărate bastioane de rezistență culturală în perioada comunistă
  • Casele de cultură ale studenților – unități de cultură

  Continuă lectura

FLORENTINA TOILĂ NE-A CUCERIT DEFINITIV CU ARTA SA

 

.

.

La o recentă expoziție colectivă de artă plastică, organizată de Galeria bucureșteană Elite Prof Art , prin intermediul doamnei Mihaela Pandelescu, am avut marea șansă să cunosc câteva lucrări aparte semnate Florentina Toilă, din municipiul Caracal.

Aici au apărut artiști care au făcut carieră în artele vizuale. Îl amintesc acum numai pe Marius Bunescu. Chiar m-au întrebat câțiva, sunteți din familia pictorului Marius Bunescu? Nu, nu sunt.

La finalul prezentării de la vernisaj, în ordine alfabetică, să nu fie discuții, am ajuns la Florentina Toilă. Lucrările sale au închis expoziția. Am remarcat, în primul rând, că era folosită tehnica în creion. Un artist care nu beneficiază de sprijinul culorilor, are o dificultate în plus, desenul reprezentând o esență a artelor vizuale…

,,Desenul reprezintă sinceritatea din artă. Nu este posibil să trişezi. Este ori bun, ori rău,, notează celebrul Salvador Dali.

Era vorba despre patru chipuri de fete și femei, foarte bine realizate. Domina mereu un zâmbet mai direct, ori mai discret. Pe un singur se vedeau clar lacrimile pe figură. Nu știm dacă erau lacrimi de supărare, ori de bucurie… Am spus că piesele semnate de acum inconfundabil Florentina Toilă erau un bun final pentru o expoziție de valoare. Ele reprezentau o deschidere către următoarele manifestări plastice ale Galeriei Elite Prof Art. Pe toate le vom întâmpina cu surâsul pe buze…

Ne face mare plăcere să vă comunicăm faptul că am obținut, pentru dumneavoastră stimați cititori fideli, ori ocazionali ai AGENȚIEI DE PRESĂ CULTURALĂ ȘI SPORTIVĂ, un interviu consistent cu Florentina Toilă. Deci …

 

  • Vă rog, mai întâi, să vă prezentați.
  • Mă numesc Florentina Toilă, sunt nascuta in Caracal, in 1965. Am avut inclinatii artistice de mic copil. In timpul claselor primare si liceu, am desenat pentru prieteni si familie. O perioada lunga de timp dupa ce am terminat liceul, am renuntat la a mai desena, din cauza ca timpul nu mi-a mai permis. In anul 2012 am reînceput sa desenez si incet, incet, lumea m-a remarcat, am inceput sa particip la expozitii. Iată-mă aici acum.

 

  • Pentru ce ați ales pictură și nu muzica ?

 

  • De ce pictura si nu muzica? Noi oamenii cind ne nastem, Dumnezeu sadeste in sufletul fiecaruia un har. Pentru mine a ales desenul, un desen aparte atât ca tehnica de realizare cât si ca sursa de inspiratie respectiv , desenul in creion orientat cu predilectie spre realizarea de chipuri umane. Aceasta datorita faptului ca prima imagine pe care mi-o amintesc este aceea a chipului blând al mamei, iar primele,,mizgaleli,, pe hirtie le-am facut in copilarie cu un creion de care am ramas indragostita pentru totdeauna.
  • Vă simțiți mai bine pe suprafețe mici, ori mari ?
  • In legatura cu marimea suprafetelor, majoritatea desenelor mele sunt realizate in dimensiunea 30/40,dar am si lucrari mai mari (70/50). In opinia mea, valoarea unei lucrari plastice consta in impactul, emotia pe care o realizează in mintea si inima privitorului, nu neaparat in dimensiunea sa fizica. De altfel, nici nu cred ca exista o relatie intre marimea si valoarea unei ceatii artistice.
  • Iată trei lucrări ale sale:
  • .

    .

  • .

    .

    .

    .

  • Vă rugăm să vă prezentați, dincolo de ce înseamnă pictura pentru dv …
  • Viata dincolo de pictura? Sunt un om ca toti ceilalti care muncesc, traiesc si gindesc. Am cunoscut tristetea, nepasarea celor din jur si uneori, rareori, fericirea. Ma intristeaza fiecare frunza care moare, fiecare clipa care trece fara rost si renasc cu fiecare primavara.  Desi activitatile cotidiene ma coplesesc, mai ridic adesea fruntea catre cer si privesc nemarginirea, stelele care pulseaza sau se sting in departari. Racoarea noptii ma aduce la realitate si merg la culcare trista si vesela in acelasi timp, pentru ca miine este o noua zi…

Alte lucrări semnate de artistă:

 

.

.

.

.

.

.

.

.

  • Unde vă vedeți peste un deceniu ?
  • In ce priveste viitorul,nu vreau sa-l supar pe bunul Dumnezeu, sunt o fiinta profund credincioasa, dar cred ca viitorul meu va depinde de evolutia ariei geografice in care traiesc, de cea a economiei in ansamblul sau si se va impleti strâns cu cel al oamenilor putini, pe care i-i iubesc cu adevarat. Poate cer prea mult,dar as vrea sa pastrez ceea ce am acum pâna la sfirsitul vietii.

O noua imagine a artistei:

.

.

 

  • Ce doriți să transmiteți oamenilor care vă admiră și care au șansa să urmărească acest dialog al nostru ?
  • Cititorilor acestui interviu tin sa le multumesc , din suflet , pentru sustinere si le transmit toata dragostea mea prin lucrarile pe care le realizez.

Doua portrete inconfundabile:

.

.

.

.

  • Care sunt principalele repere ale unui C. V. ?

 

  • Activitate artistica: -2014-Expozitie personala intitulata CHIPURI IN ALB SI NEGRU -Caracal. 2015 Expozitie de grup,,Oameni si locuri,, Bucuresti 2015-Expozitie de grup,Casa Armatei Caracal. 2017-Participare la concursul international,,Trofeu Univers Romanesc XXL,, unde am obtinut marele premiu la sectiunea desen. 2018-In toamna acestui an,am ilustrat in intregime volumul de versuri,,Amurg pe creste,, autor Ilie Mihai,volum editat de Editura Fundatiei Romania De Miine ,ISBN 978-606-20-0310-4 .821.135.1 -2019-Am participat cu patru lucrari la expozitia de grup ,,Timpul iernii ,, de la Athenee Palace Hilton Bucuresti. Expozitie organizata de Galeria Elite Prof.Art , prin intermediul doamnei Mihaela Pandelescu.
.

.

Ce ar mai fi de spus?

Urăm artistei, din toată inima sănătate, binecuvântări venite de sus. Mă rog ca Dumnezeu să o țină pe Pământ, alături de cei dragi, pentru a avea ocazia să ne ofere noi și noi desene nemuritoare…

Semnează un prieten fidel, Bunescu Aristotel

 

Marinela Măntescu rămâne o artistă solară

.

.

O discipolă a maestrului Corneliu Baba (cum frumos o descria curatorul noii
expoziţii de la Artoteca, Radu George Serafim), Marinela Măntescu a revenit pe
simezele bucureştene, ca protagonistă a unui proiect derulat de câţiva ani de
Fundaţia Adevăr şi Centrul Cultural HDU, cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici
din România: Salonul Naţional de Artă Plastică “Temeiuri”.

Continuă lectura

ZuZu CARATĂNASE, CEL MAI BUN GRAFICIAN DIN ROMÂNIA, DECLARĂ: PENTRU MINE, 2018 A FOST UN AN EPATANT

 

În atelier: ZuZu - GO!

În atelier: ZuZu – GO!

În tezaurul de amintiri, momentele legate de numele lui ZuZu CARATĂNASE reprezintă perlele unei coroane regale.

Autoportret

Autoportret

În cadrul galei naționale a premiilor U.A.P.R. (Uniunea Artiștilor Plastici din România), eveniment care a avut loc pe 22 noiembrie 2018., la Baia Mare, artistului ZuZu CARATANASE i-a fost decernat premiul pentru cel mai bun grafician din România pe anul 2017. Premiul pentru Grafică i-a fost înmânat de către Președintele de Onoare al U.A.P.R., prof. univ. dr. Alexandru Ghilduș.

U.A.P.R. a fost organizatorul, iar  Asociația Filiala U.A.P. Baia Mare a fost gazda evenimentului.

Imagine din atelier

Imagine din atelier

Iată doar două dintre referințele critice:

Privind lucrările graficianului Răzvan Caratănase sunt încântat și liniștit să constat că există în arta românească acea continuitate necesară oricărei culturi, pentru că artistul, evident, va duce mai departe flacăra înaintașilor săi prin talentul și măiestria de care dă dovadă, dar și pentru că este înzestrat, fără îndoială, cu acea sensibilitate specifică românilor.

Îl așteaptă un drum greu și plin de piedici iar eu îi doresc să-și mențină alura de alergător de cursă lungă. Dacă va reuși – ceea ce eu cred – va ajunge unul dintre artiștii importanți ai graficii românești.

În timp ce astăzi, în lume, arta excelează prin găselnițe, invenții ieftine, Răzvan Caratănase – cu seriozitate, cu încrâncenare aș putea spune – gravează materia asemenea înaintașilor săi, transformând plăcile gravate în operă de artă de sine stătătoare. De la Dürer, Rembrandt și, la noi, Aman, Răzvan Caratănase se poate înscrie pe linia marilor inovatori.”

Eugen MIHĂESCU (Membru de Onoare al Academiei Române)

 

Imagine din atelier

Imagine din atelier

„Răzvan Caratănase sau pentru noi toți talentatul și simpaticul ZuZu. (…)

Caratănase este cu siguranță unul dintre graficienii cei mai talentați, nu voi spune ai tinerei generații ci ai graficii românești; pentru că mai ales în domeniul gravurii, un domeniu care a cunoscut o perioadă de eclipsă, oameni talentați precum Răzvan Caratănase aduc un suflu nou și mă bucur că este așa. Stăpânește acest meșteșug al albului și al negrului în timp aș spune chiar suveran și desenul lui, tehnica lui, cultura lui plastică, vizuală sunt de invidiat.

(…) să rețineți că Răzvan Caratănase este un nume al prezentului și al viitorului.”

Răzvan THEODORESCU (academician, prof. univ. dr.)

În urmă cu câteva zile, am fost în atelierul său. Nu am pierdut șansa de a face câteva imagini și de a pregăti un interviu, pe care ZuZu l-a acordat cu mare amabilitate:

Deci:

 

1) Cum caracterizați anul 2018 din punct de vedere artistic pentru dv ?

Pentru mine 2018 a fost un an epatant. În 2018 am realizat lucrările „Modus Operandi” (70 x 100 cm), „Vox Dei” (250 x 250 cm), „Audiatur Et Altera Pars” (250 x 250 cm) și „Sacrosanctus” (250 x 500 cm) pentru expoziția personală de la galeria de artă „Simeza” din București. Apoi, la palmaresul meu s-au mai adăugat 11 expoziții personale în trei țări, peste 40 de expoziții de grup pe plan național și internațional, dar și peste 15 premii, medalii și distincții la diferite concursuri și evenimente artistice din țară și străinătate. Mai sunt și alte activități, însă socotesc că cele enumerate de mine anterior sunt cele mai semnificative pentru anul 2018.

Imagine din atelier

Imagine din atelier

2) Ce vă propuneți in 2019 ?

Mi-am propus pentru acest an câteva deziderate reliefante, cutezătoare aș putea spune. Unul dintre aceste țeluri este să demarez cu două lucrări de grafică de mari dimensiuni („Sine Qua Non – 2,5 x 5 m și „Inter Mundos” – 2,5 x 10 m). Concomitent cu grafica, mi-am propus să dezvolt și un ciclu de picturi. Eu sunt antrenat să mă provoc tot timpul, să ies mereu din zona mea de confort și să mă autodepășesc. Am așteptări mari de la anul 2019 și îmi place să cred că se vor îndeplini toate obiectivele stabilite.

 

3) Care este cel mai important premiu din palmaresul dv ?

Din cele câteva zeci de premii pe care le dețin (în țară și străinătate) nu cred că m-aș putea opri asupra unuia. Într-adevăr, doar câteva dintre ele sunt foarte importante. Altminteri, în CV-ul meu există două categorii de astfel de recunoașteri și anume: compartimentul cu premiile de concurs și compartimentul cu premii de excelență. Pentru mine cele mai importante rămân premiile din cadrul concursurilor, acolo unde mă întrec de fiecare dată cu zeci, sute și uneori chiar mii de artiști din toată lumea. Premiile de excelență apar și ele dar abia în momentul când deja le obțin pe cele din concursuri.

Imagine din atelier

Imagine din atelier

4) Ce doriți să transmiteți celor foarte tineri care doresc să se dedice graficii ?

Să îi respecte pe marii artiști și să învețe de la aceștia, să analizeze cât mai multe opere din marile colecții muzeale ale lumii, să lucreze foarte mult într-un ritm milităresc și să fie obsedați de gândul a fi cei mai buni. Să nu fie atrași de povestea banilor – inevitabil vor veni ceva mai târziu, în urma performanțelor atinse de ei. Să se autodepășească în permanență, să viseze frumos, să fie disciplinați, să aibă în atenție obligațiile etice ale profesiunii. Să își formeze o cultură generală prin parcurgerea marilor lecturi, să asculte muzica cultă, să urmărească piese calitative de teatru, să aibă noțiuni de istorie, filosofie, spiritualitate etc. – toate acestea au o mare contribuție la augmentarea procesului creativ. Arpegiul stilistic și segmentul originalității sunt vitale și definitorii pentru imagistica personală. Cu toate aceste „ingrediente” nu au cum să dea greș, îi asigur de acest lucru.

În concluzie, vreau ca cei tineri să conștientizeze că în mine pot găsi mereu un punct de sprijin, iar eu îmi respect cuvântul de fiecare dată. Le doresc mult succes!

 

5) Până unde au ajuns lucrările dumneavoastră, care este cel mai îndepărtat punct geografic ?

Japonia, China, Statele Unite ale Americi și Canada, ar fi cele mai îndepărtate puncte geografice. Până acum am bifat vreo 20 de țări dar îmi doresc mai mult de atât. Cred că este unul dintre cele mai semnificative lucruri pe care i se pot întâmpla în existența unui artist, ca lucrările sale să circule și să atingă cât mai multe coordonate geografice.

 

6) Ce ne puteți spune despre grafica românească în ora actuală ? Prin ce se caracterizează ?

În acest moment, în țara noastră sunt doar câțiva graficieni care țin stindardul ridicat. Dar și așa, România este foarte bine reprezentată la nivel internațional, dovadă fiind rezultatele obținute la competițiile internaționale. România este printre primele țări din lume de vreo 30-40 de ani încoace în materie de grafică. O altă observație pertinentă este aceea că dintre toate rutele artelor vizuale (pictura, sculptura, ceramica etc.), grafica are cele mai multe rezultate comparativ cu celelalte discipline (de pildă compartimentul de distincții este foarte consistent).

Ca semnal de alarmă, constat că într-un ritm accelerat se reduce numărul creatorilor din acest domeniu. Este regretabil însă aceasta este realitatea. În aproximativ două decenii vor mai fi câțiva practicieni dedicați acestei profesii, îmi doresc mult să nu am dreptate în această privință.

Imagine din atelier

Imagine din atelier

7) Vă rugăm să transmiteți un mesaj numeroșilor amatori de artă care vă admiră de mai mult timp și urmăresc tot ce faceți ?

Le mulțumesc mult pentru faptul că le sunt în atenția lor prin creațiile mele și activitatea mea artistică, le sunt recunoscător tuturor.

Îi îmbrățișez, îi cuprind pe toți. Namaste!

Ce să mai spunem? Sănătate, bucurii și spor la lucru! Apoi, Namaste!

ARISTOTEL BUNESCU

 

 

Da, am fost acolo : 24 Ianuarie 1959….

.

.

Eram student in primul an la ASE. Sesiunea de examene nu se terminase. Căminul il aveam pe colțul străzii Nicos Beloianis, așa se numea pe atunci, cu Bulevardul Magheru. Unul din colegi, cred ca Augustin Pantiș, a intrat agitat in cameră și a strigat la noi “Băi, voi sânteți bolunzi, stați aici și in Piața Republicii oamenii joaca “Hora Unirii”. Nici nu trecuseră câteva minute și căminul se golise…Intr-adevăr , pentru prima oară în viața mea, aveam 20 de ani, auzeam celebrul cântec, rostit din sute și sute de piepturi.

.

.

Nu știu și nu cred să fi fost vreo mobilizare la participare. Nu este exclus. Dar , in ce ne privește ,am zburat acolo fără a fi împinși de nimeni. Nu-mi amintesc să fi fost steaguri tricolore…Venit din provincie, cu cutume comuniste, cu disciplina proletară, băgate cu forța in mințile noastre, nu reușeam să realizez ce se întâmplă. Am intrat în horă, am jucat ,ne-am simțit pentru puțină vreme că suntem români. Acum,înainte de a așeza aceste rânduri, am sunat la unii din colegi și au confirmat cele de mai sus.

.

.

A fost atunci o prima sărbătorire a Unirii Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859, după ani și ani. Cântecul a fost interzis, după unele surse prin anii ‘47. Asemenea răbufniri populare avuseseră loc la Cluj ca și in alte localități. In Iunie-Iulie 1958, trupele de ocupație rusești părăsiseră România. Dupa cum am aflat mult mai târziu, autoritățile de la Moscova au avut critici dure față de manifestările populare de la 24 Ianuarie 1959.
De atunci, s-au schimbat multe, România, poporul nostru a trecut prin multe încercări. Privind acum la realitatea zilelor noastre, nu pot să nu remarc cu profundă amărăciune adânca dihonie care își pune tot mai mult pecetea asupra vieții noastre. Nimic nu se mai leagă, parcă și ce s-a mai făcut, tinde să se prăbușească. Oare unde sunt urmașii marilor bărbați care au înfăptuit Mica și Marea Unire?

Poate speranța nu a murit și versurile nemuritoare ale lui Vasile Alecsandri și compoziția lui Alexandru Flechtenmaher vor fi capabile sa genereze ceea ce cei mai mulți dintre noi spera :

Hai sa dam mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-învârtim hora unirii
Pe pământul României

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!

……………………………….

 

 

IOAN TIMOFTE

.

.

 

Cărțile familiei Patrichi

 

.

.

.

.

De multe ori, în lumea cărților ne-am întâlnit cu tot felul de prezentări, dar este pentru prima dată când am șansa de a scrie despre două volume separate semnate de soțul și soția.

Este vorba despre familia Patrichi.

Viorel Patrichi semnează lucrarea intitulată ,,Dracul zidit,, o valoroasă culegere de întâmplări adevărate din România profundă, iar doamna

Tudora Teofana Patrichi este autoarea volumului ,, Între două porți,, dedicată părinților Gheorghe și Zoița.

Continuă lectura

DOAMNA CRISTINA OPRIȘENESCU LA INTERSECȚIA ANILOR

Doamna Cristina Oprișenescu, pictor de mare valoare, caută imaginile cele mai frumoase ale Bucureștiului la intersecția anilor 2018 și 2019!

.

DOAMNA CRISTINA OPRIȘENESCU ȘI UNA DIN LUCRĂRILE SALE CU MUZICIANUL PREFERAT

 

 

A făcut următoarea declarație : ,,Era 23,30 cand am pornit prin orasul „bombardat”, catre P-ta Constitutiei. Si am ajuns tocmai cand se intra in Noul An !
Bun venit 2019 !,,

SĂ VEDEM CE A FOTOGRAFIAT :

NOTA REDACȚIEI:

Sănătate și numai bine doamna CRISTINA OPRIȘENESCU!

SALUTARI TUTUROR CITITORILOR LA DEBUTUL ANULUI 2019

 

Maffay: un sas cu suflet nobil

BUCUREȘTI, 31 DECEMBRIE 2018


Anii 60 au însemnat părăsirea României de către de un numar consistent de sași, printre care s-a aflat și familia Peter Alexandre Makkay, cu un copil de numai 14 ani, Peter. In anii scurși de atunci ,fiul a devenit un scriitor și un cantautor binecunoscut și îndrăgit in Germania și nu numai.

 

Alaturi de copii

Alături de copii (Foto – Facebook Peter Maffay )


Așa cum am aflat, Peter Maffay pe numele lui de scenă, nu a uitat meleagurile și oamenii unde a copilărit,unde au trăit părinții lui. A înființat Fundația Peter Maffay,cu sediul in satul Roateș , comuna Buneşti ,județul Brașov; aici de mai multi ani a deschis in fosta casa parohiala a biserici evanghelice fortificate o tabăra pentru copii și adolescenți cu probleme sociale. De asemenea, a investit in refacerea unei părți a bisericii din aceiași localitate. Prin faptele sale,starul german a reușit să readucă la viață satul amorțit de vremuri. A fost decorat de președintele României cu Ordinul Național “ Pentru merit”.

 

Și in acest an fundația a împărțit daruri copiilor din Roateș,Viscri, Bunesti și Meșendorf. Potrivit sitului ”Povești săsești”, la inaugurarea taberei din Roadeș, Maffay a spus :,,Prin angajamentul meu aici,doresc sadăruiesc ceva înapoi acestei minunate țări a copilăriei mele”. Activitățile lui de binefacere acoperă și alte zone ,cum ar fi tabere pentru copiii străzii in Mallorca sau in Germania.


In plan artistic, Peter Maffay deține mai multe recorduri in Germania, între altele și cel referitor la numărul albumelor vândute: peste 14 milioane de exemplare.A devenit faimos încă din anii 70 cu “Du” (tu in română ) .In 1980 albumul Revanche a fost distribuit in 2,6 milioane de copii.


Din păcate ,demersul său social , dar in mod special cel artistic, este puțin cunoscut publicului din România, poate și din cauza faptului că melodiile sale sunt in marea majoritate interpretate în germană…

 

 

IOAN TIMOFTE

 

NOTA REDACȚIEI.

Mulțumim mult domnului Timofte, pentru frumosul dar făcut de Anul Nou.

Cititorilor le urăm sănătate, din toată inima!

Să ne vedem cu bine în anul viitor, apoi în 20 20 și așa mai departe, cât va îngădui Dumnezeu  

 

Cu pasul apăsat, prin locuri superbe românești: BREBU 

Multe sunt drumurile făcute în acest an, dar dacă mă întrebați unde a rămas o parte a sufletului meu, cu siguranță voi rosti doar două silabe: BRE-BU.

.

.

Primul argument este Casa Domnească de la Brebu.

Apoi, alt argument este faptul că aici au casa mulți dintre prietenii mei, cei mai buni.

Și mai sunt multe, multe alte argumente…

.

.

În comuna Brebu se află fosta mănăstire Brebu (1640–1650) din satul Brebu Mânăstirei, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, format din biserica „Sfinții Mihail și Gavril”, casa domnească, ruinele chiliilor, turnul-clopotniță și zidul de incintă. În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local, clasificat tot ca monument de arhitectură, este casa Vasile C. Topală (sfârșitul secolului al XIX-lea) din satul Brebu Megieșesc.

Voi reveni mereu cu plăcere maximă la Brebu. Asta doar în cazul în care nu mă voi muta definitiv aici. Și asta este posibil…

Aristotel Bunescu

Crăciun în Centrul Vechi

Craciun in Centrul Vechi .

TEXT SI FOTO, DOAMNA CRISTINA OPRIȘENESCU

In noaptea cu luna plina , era ceva magic…
Intotdeauna de Craciun este cea mai linistita si fermecata noapte , ca dovada ca Ceva supranatural ne daruieste intotdeauna Semne…ca EXISTA !…

.

.DOAMNA CRISTINA OPRIȘENESCU

 

 

 

 

NOTA REDACȚIEI

SALUTAM DEBUTUL LA AGENȚIA DE PRESĂ CULTURALĂ A DOAMNEI CRISTINA OPRIȘENESCU, VALOROS ARTIST REMARCAT ÎN ARTELE VIZUALE DIN ULTIMELE DECENII.

UN INTERESANT FOTO-REPORTAJ IN CENTRUL CĂRUIA ESTE BISERICA STAVROPOLEOS DIN BUCUREȘTI

CRACIUN FERICIT TUTUROR !