ADRIANA MEDINȚU REMEMOREAZĂ SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII PE VREMEA COPILĂRIEI

Autorul, Adriana Medințu –– se prezintă singură : ,, Am absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București. Lucrez in învățământul preuniversitar de peste 20 de ani. Am colaborat cu diverse publicații de-a lungul timpului, dar am rămas fidelă învățământului…,,

Un stil plin de savoare alimentat ani de-a rândul de energia debordantă a elevilor care au stat în fața unui profesor cu har….

Aceasta este Adriana Medințu…

Vă rugăm să rememorați pentru cititorii agenției noastre o amintire frumoasă

Cu gândul la vârsta de aur a copilăriei

1)Primele amintiri pe care le port cu mine sunt vesele – ale unui copil de aproape doi ani care fugea afară prin zăpadă șosete de lână, râdea și chiuia și îl aștepta pe Moș Crăciun.

Era o iarnă ca în povești cu omătul care acoperea treptele casei și sticlea în mii de luminițe colorate in lumina lunii pline.
10 m mai încolo de casă se întindea câmpul nesfârșit, necuprins și în depărtare se auzeau lupii – unul din sunetele cele mai înfricoșătoare din copilăria mea și mi-l amintesc și astăzi la fel de mare frică era urletul lupilor. Aceștia veneau aproape de sat și noaptea urlau atât de cumplit încât simțeai că nu mai ai nici o scăpare din calea lor acelui urlet – mă trezea noaptea din somn, mă fascina și mă îngrozea în același timp.
Ce frumoase sunt hainele țărănești …..
Copilăria mea din ce în ce mai îndepărtată în timp dar la fel de prezentă și de vie în suflet s-a petrecut într-un sat de câmpie. Principalul personaj care îmi însuflețea zilele însorite care îmi făcea programul în fiecare zi de vară era câmpul. Câmpul nu era niciodată la fel: dimineața era plin de rouă și piciorul îți aluneca pe firele de iarbă umede, la prânz era cald și primitor ca brațele unei mame iubitoare iar seara era însuflețit de tălăngile vacilor care care se îndreptau liniștite și cu ugerele pline spre casă și de veselia copiilor care mai întârziau puțin să se mai joace unii cu ceilalți pe câmp. Oamenii mergeau la culcare în liniștea aceea a Câmpului care   într-un mod magic le domina viețile și le picura în suflete ceva din veșnicia tainică a pământului.
A doua zi se deschidea vesel cu o dimineață însorită, cu soarele prieten care te mângâia pe creștet în pat și și se juca cu razele sale pe pernă printre șuvițele de păr încrețite a copilărie veselă și fără griji.
O nouă zi plină de lucruri necunoscute mă aștepta. O nouă zi care își aștepta nerăbdătoare victoriile și descoperirile atât de importante, joaca cu prietenii, cu verișorii și cu verișoarele, cu vecinii… Ziua cea nouă se arăta plină de bucurie încă de la început de la ligheanul cu apă rece în care mă spălam, de la orezul cu lapte care mă aștepta pe masa din bucătărie… Cea mai bună mâncare din lume era cea făcută de bunica mea… Nu știu ce punea în ea – avea atât de puține ingrediente!- dar mâncarea ei era cu adevărat excepționala!
Acum, că terminasem de luat micul dejun aveam tot timpul din lume și chiar mi se părea că până seara trecuse o veșnicie! aveam tot timpul din lume să fac tot ceea ce voiam. Lumea era a mea și la un pas de a fi descoperită și îmblânzită. În general pe la ora 10:00 dimineața isi făcea apariția în curte verișoara mea, cu un an mai mare decât mine. După ce ne jucam, ne dădeam în leagăn, ne alergam prin curte sau ne plimbam cu bicicleta pe drum, hotăram că ziua este prea frumoasă și trebuie neapărat să împărtășim acest lucru și cu verișoara cealaltă  care era cu șapte ani mai mare și care locuia la șosea, în centrul satului. Așa că porneam alergând printre garduri, traversau în fugă pârâul care ne tăia calea și tot in fugă ajungeam la verișoara mea .
Liniștea aceea satului era ca liniștea unui pântec de mamă… Nimic nu se putea întâmpla rău, acolo toți ne iubeau și ne arătau asta prin fiecare respirație a corpului, prin fiecare gest, zâmbet, privire… Oamenii aceia nu au mai rămas astăzi decât niște icoane îngălbenite de timp, niște portrete mari desenate probabil la bâlci dar bunătatea sufletelor lor ne mângâie și astăzi așa cum ne mângâia odinioară copii fiind, iar în cele mai grele momente amintirea unui gest unui gest sau a unei vorbe bune ne-a ajutat să mergem mai departe. Oamenii aceia care țineau toate posturile în rugăciune se apropiau atât de mult de sfinții din icoane încât se dezvolta o armonie perfectă între sufletele lor și lumina sfântă. Noi, copiii, nu știam vreodată de vreo ceartă a bunicilor, de vreun cuvânt rău spus la mânie despre cineva… Greutăți erau tot timpul dar dacă nu le dădeai atenție prea mult, acestea dispăreau de la sine fără să facă prea multe valuri și să afecteze viețile celor din jur. Unul dintre momentele cele mai frumoase era atunci când mergeam la biserică îmbrăcate frumos cu bunica de mână, iar cele mai frumoase momente erau atunci când mergeam la denie, cu flori în mână, ascultam slujba și după slujbă mergeam în cimitir să tămâiem mormintele și să le pregătim pentru învierea Domnului.
Cimitirul nu era un loc plin de spaimă ca astăzi, era acasă pentru multe dintre rudele noastre care dormeau liniștit acolo. Cele mai gustoase fructe le mâncam întotdeauna din pomii de pe marginea cimitirului. Acolo ne suiam pe gard toți copiii și trageam de crengile de corcodușe care se topeau în gurile noastre flămânde. Bunicile noastre ne mai certau, săracele, dar nu aveau cu cine să se înțeleagă pentru că noi, copiii, eram întotdeauna gata de joacă și găseam câte un motiv de distracție din orice.
Totul în copilărie era un ritual magic , totul se desfășura după un anumit tipic- nimic nu se făcea la voia întâmplării, oamenii se  așezau solemn în jurul mesei, pe scaunele mici, fiecare după vârstă și rostul lui. Ne ridicam de la masă întotdeauna închinându-ne spre icoana înnegrită de vremi, așezată spre răsărit și plecam la joacă. Ne făceam hamac între pomii din grădină, ne jucăm cu pisicile și le îmbrăcam și le puneam baticuri pe cap până când  începeau să miaune, să ne zgârie și să fugă, sătule să prezinte moda la țară… Apoi ne suiam în leagăn și ne dădeam atât de tare încât ni se părea că ajungem cu picioarele printre nori și că zburăm prin cerul acela de un albastru de poveste …
După – amiază ieșeam la joacă, ne întâlneam cu copiii din sat care veneau mai devreme ca să aibă timp să se joace până seara.
Câmpul pulsa de veselie și de viață, de râsete senine de copii care se auzeau din capul satului…
Ce vă propuneți până la finalul acestui an ?
În mijlocul florilor… O floare prețioasă între flori ….
2) Ce îmi propun până la finele lui 2019…e greu de spus. Îmi propun sa public un volum de eseuri care mă așteaptă cuminte într-un folder uitat în timp…și, dacă voi găsi liniștea și inspirația necesare, să continui un volum început în 2018, ,, Amintiri din comunism”.
Vă mulțumesc frumos …
Semnează un admirator în plus și un viitor prieten fidel
Al dumneavoastră Bunescu Aristotel
(ca să fac o rimă)
Reclame

INVITAȚIE ÎN LUMEA ARMONIILOR SONORE

© Gabriel Kelemen

 

In timpul spectacolului vor fi proiectate imagini semnate de Gabriel Kelemen

COMUNICAT DE PRESĂ

În data de 6 mai de la ora 19:00, în sala Capitol a Filarmonicii “Banatul” va avea loc, în cadrul Festivalului Internațional Timișoara muzicală, spectacolul sincretic VORTEX SYMPHONY. Muzica interpretată de membrii ansamblului ATEM (Vlad Alecsandru Colar – flaut, Cristian Miclea – clarinet, Cristina Mălăncioiu – vioară, Darius Tereu – violoncel, Victor Andrei Părău – pian) va fi susținută de o componentă vizuală: proiecția Arhetipuri vizuale realizată de artistul Gabriel Kelemen. În programul concertului au fost incluse lucrările a doi compozitori aflați la ceas aniversar: se împlinesc 90 de ani de la nașterea lui George Crumb și 80 de ani de la nașterea lui Jonathan Harvey.

Fire invizibile leagă activitatea creatoare a compozitorilor ale căror lucrări vor putea fi ascultate pe scena filarmonicii timișorene, cel mai important fiind aspirația către spațiul transcendenței. Timpul sonor este o temă asupra căreia Toshio Hosokawa s-a aplecat în numeroase lucrări; compozitorul japonez mărturisește că lucrarea Stunden-Blumen. Hommage a Olivier Messiaen ne vorbește despre “începutul timpului” sau despre “originea timpului”. Lucrarea Dancer on a Tightrope a compozitoarei Sofia Gubaidulina aduce în prim plan dorința zborului, prin euforia mișcării, a dansului, a virtuozității extatice. Jonathan Harvey încearcă să ilustreze în lucrarea Nataraja imaginea zeului Shiva, reprezentat ca fiind un dansator cu patru brațe. Citatul ce apare în lucrarea Eleven Echoes of Autumn de George Crumb poate fi folosit ca o cheie pentru a descifra bogata simbolistică muzicală; motto-ul îi aparține lui Federico Garcia Lorca “…y los arcos rotos donde sufre eI tiempo” – „…și arcadele frânte unde timpul suferă…”.

Proiecția video Arhetipuri vizuale realizată de artistul și cercetătorul Gabriel Kelemen, urmăreşte demersul cosmogonic al Facerii, pornind de la ipostazele incipiente ale întunericului de dinaintea creaţiei, trecând succesiv prin metamorfozele apelor primordiale în misteriosul proces al genezei, vizualizarea sunetului alături de arhetipurile vorticiale, corelate celor 7 culori spectrale acompaniază și întregesc miraculoasa armonie universală. Publicul va avea astfel ocazia să urmărească în premieră mondială, o suită de imagini video surprinzătoare, incitante și fabuloase, realizate prin experiment direct în fluide, generate de relația arhetipală indisolubilă, dintre principiul sferă-vortex și sunetul primordial.

VORTEX SYMPHONY – un eveniment artistic provocator – un spectacol în care patru dintre cei mai apreciați creatori contemporani: un compozitor japonez, o compozitoare cu origini ruso-tătare, un compozitor englez și un creator american, fiecare având o personalitate artistică clar definită, ne invită să explorăm lumi sonore care ghidează conștiința ascultătorului către spațiul unității, al accesării unei realități dincolo de dualitate. Zona de confluență a artei muzicale cu cea vizuală reprezintă probabil cel mai potrivit mediu pentru această temerară încercare.

Program

Toshio Hosokawa – Stunden-Blumen. Hommage a Olivier Messiaen pentru clarinet, vioară, violoncel și pian (2008)

Sofia Gubaidulina – Dancer on a Tightrope pentru vioară și pian (1993)

Jonathan Harvey – Nataraja pentru flaut (piccolo) și pian (1983)

George Crumb – Eleven Echoes of Autumn pentru flaut alto, clarinet, vioară și pian (1965)

Interpretează Ansamblul ATEM

Vlad Colar – flaut, Cristian Miclea – clarinet, Cristina Mălăncioiu – vioară, Darius Tereu – violoncel, Victor Andrei Părău – pian

Proiecție – Arhetipuri vizuale realizată de artistul Gabriel Kelemen.

TENIS – RADU LEVÂRDĂ TRANSMITE:

Înfrângere dramatică a României în semifinala FED Cup cu Franţa

Calificată pentru prima oară în semifinala FED Cup, echipa feminină a ţării noastre a pierdut la limită, 2-3, în faţa Franţei, la Rouen, meci desfăşurat pe zgură. Franţa va juca pentru cucerirea trofeului în zilele de 9 şi 10 noiembrie cu Australia, care a trecut cu acelaşi scor de Belarus, întâlnire ce va avea loc întro localitate ce va fi desemnată de federaţia de la Antipozi.
A fost cu adevărat o partidă plină de dramatism în sala cu 5000 de locuri de la Rouen, urmărită din tribună de câteva sute de suporteri români şi pe micile ecrane de numeroşii iubitori ai acestui frumos sport. Încheiată, din păcate, cu o înfrângere a echipei pregătite de căpitanul nejucător Florn Segărceanu.
Simona Halep, a doua jucătoare a lumii, avea să fie trimisă în teren la trei jocuri, reuşind să câştige două dintre ele, la simplu, 6-3, 6-1 cu Katerina Mladenovic, 66 WTA şi 6-7 6, 6-3, 6-2 cu Caroline Garcia, 21.
Ambele au revenit la meciul de dublu alături de Monica Niculescu, respectiv Caroline Garcia.
 S-au impus până la urmă franţuzoaicele cu 5-7, 6-3, 6-4, după ce Garcia o învinsese pe Mihaela Buzărnescu cu un simetric 6-3, 6-3, iar Pauline Parmentier pe Irina Begu cu 6-3, 2-6, 6-2. Poate alta ar fi fost soarta meciului de dublu, dacă ar fi fost preferată Raluca Olaru, care a obţinut rezultate frumoase în ultimii ani. A jucat cu Monica în 2019 la turneul de la Hobart, ajungând până în sferturile de finală.
Beneficiind de statutul de gazdă a finalei, pe care a mai câştigat-o de şapte ori, ultima dată acum 26 de ani, Australia porneşte ca principală favorită. Dar cum mingea e rotundă şi la tenis, Franţa, învingătoare în două dintre cele şapte finale disputate până acum, va încerca să se impună în faţa unei adversare puternice.

RADU LEVÂRDĂ TRANSMITE:

Alte sporturi. 14 trofee cucerite de halterofilii români la Europenele din Georgia!

Ediţia din acest an a Europenelor de haltere pentru seniori desfăşurată în localitatea georgiană Batumi, competiţie de valoare Gold în opţiunea Federaţiei Internaţionale, echivalentă cu un campionat al lumii, a oferit puncte pentru Jocurile Olimpice de anul viitor. Le-au primit şi şapte dintre reprezentanţii noştri, care au urcat de 14 ori pe podium.
Performere au fost Elena Andrieş şi Loredana Toma, legitimate la clubul bucureştean Olimpia, care au câştigat câte trei medalii din cel mai strălucitor metal. Andrieş, 24 ani, care a evoluat la categoria 49 kilograme a smuls 87, a aruncat 103, totalizând 190 kilograme. Toma, cu un an mai mică, şi-a spulberat efectiv adversarele la categoria 64, reuşind 102 kilograme la smuls, 127 la aruncat şi 239 la total. Au urmat-o Irina Lepşa, de asemenea de la Olimpia, 102 la smuls, argint, 127 la aruncat, bronz, 229 la total, probă olimpică şi Zoe Smith, Marea Britanie, 96, 128, 224.
Bianca Molie, o altă sportivă de la clubul Olimpia, înscrisă la categoria 71 kilograme, a luat un argint la smuls, cu 101 şi un bronz la total, 215. Au mai urcat pe a treia treaptă a podiumului Cosmina Pană, SCM Bacău, 45,  65 kilograme la smuls şi Florina Hulpan, CSA Steaua, 59, 117 la aruncat. Băcăuanca a ocupat locul 4 la total, cu 149 kilograme. Rezultate care au plasat România pe locul al doilea în ierarhia pe medalii şi pe al treilea în cea pe puncte, după Rusia şi Turcia.
Singurul dintre băieţi care a intrat în posesia unei medalii a fost dinamovistul Cristian Luca, 55, cu 111 kilograme la smuls. Ca şi Pană, a încheiat al patrulea la total, 134.
Au participat 322 de sportivi, reprezentând 39 de naţiuni la masculin şi 34 la feminin. Printre aceştia s-au aflat cei mai buni halterofili ai lumii, georgianul Lasha Talakhadze, 25 ani, care a stabilit trei recorduri mondiale la categoria plus 105, 218 kilograme la smuls, 260 la aruncat, 478 la total şi iberica Lidia Valentin, 35 ani, multiplă medaliată olimpică, mondială şi europeană la 76. Valentin a încheiat pe prima poziţie la smuls, 108, dar avea să fie întrecută de belarusa Daria Naumaeva la aruncat şi total, cu trei (133 faţă de 136), respectiv un singur kilogram (241 faţă de 242).

Radu Levârdă transmite:

Ciclism. Alberto Bettiol, primul italian câştigător al Turului Flandrei după 12 ani!

Ediţia cu numărul 103 a Turului Flandrei a revenit italianului Alberto Bettiol-EF Education First, 25 de ani, primul ciclist din Cizmă care se impune după mai bine de un deceniu, mai precis de 12 ani, în această cursă clasică monument, desfăşurată pe un traseu de 230 kilometri în Belgia, cu 17 dealuri repertoriate.
Bettiol şi-a calculat perfect şansele, desprinzându-se de primul pluton imediat după penultima căţărare de la Oude Kwaremont, ajungând la finiş după 6h19,00. L-au urmat danezul Kasper Asgreen-Deceuninck Quick Step, norvegianul Alexander Kristof-Katusha Alpecinf, olandezul Matthiew van der Poel-Corendou Circus, germanul Nils Politt-Katusha Alpecin, australianul Mkchael Matthews-Sunweb, belgienii Oliver Naesen-AG2R La Mondiale,Tiessi Benoot-Lotto Soudal şi Greg van Avermaett-CCC Team, campionul mondial, ibericul Alexandro Valverde-Movistar, prezent pentru prima oară la această cursă.
Următorul eveniment important din calendarul World Tour va fi Turul Italiei, care va debuta pe 11 mai.

RADU LEVÂRDĂ transmite de la tenis :

România învinge la Piatra Neamț pe Zimbabwe în Cupa Davis, dar n-a convins

Echipa de Cupa Davis a României a trecut de Zimbabwe cu 4-1 în primul tur din Grupa Mondială II, partidă desfășurată la Sala Sporturilor din Piatra Neamț, unde a fost amenajat un teren prevăzut cu hard. Un meci neașteptat de dificil pentru jucătorii antrenați de Gabriel Trifu.
Marius Copil, numărul 80 ATP, a deziluzionat publicul, cedând în două seturi, 4-6, 5-7, după 108 minute, în fața lui Benjamin Lock, al 546-lea în ierarhia tenisului mondial. Tânărul Dragoș Dima, 327, după un simetric 6-3, 6-3  avea să restabilească egalitatea în confruntarea cu Takanyi Garanganga, 449, la capătul a 83 de minute.
Consacrații Horia Tecău-Florin Mergea, supranumiți gemenii tenisului românesc fiind născuți în același an, 1985 și aceeași lună, ianuarie,  la diferență de câteva zile, 19, față de 26, nu au stat pe teren decât 62 de minute, impunându-se cu 6-1, 6-3 în fața fraților Benjamin și Courtney John Lock. Scorul general devenise 2-1 și mai aveam nevoie de o singură victorie în următoarele două confruntări. N-a mai fost nevoie decât de una, câștigată de un alt Marius Copil decât cel din ziua anterioară, care l-a învins în două seturi, 6-4, 7-5, pe parcursul a două ore, pe tenacele Takanyi Garanganga.

După care juniorul Filip Jianu, 17 ani, a debutat cu o victorie în două seturi, 6-3,7-5 cu Mehludi Ayanda Sibanda, stabilind scorul final.
România s-a calificat în turul secund al Grupei Mondiale II a Cupei Davis, dar nu a convins. Așteptăm întâlnirile următoare, la finalul cărora să consemnăm revenirea teamului nostru în grupa de elită.

Amalia Alecsandrescu se pregătește să cucerească lumea picturii. Îi dorim mare succes !

.

.

Amalia Alecsandrescu se pregătește să cucerească lumea picturii. Îi dorim mare succes !

București, 6 aprilie, 2019

Cu ocazia vernisajului unei expoziții de valoare de la Palatul Parlamentului, autor Mariana Palea, am cunoscut o familie cu totul aparte. Este vorba despre cei cinci Alecsandrescu.  Una din fetițele lor, Amalia, are 7 ani și deja pictează foarte frumos. Primii beneficiari sunt sora sa Delia de 3 ani, precum și fratele Vlad, care deși are doar 8 luni, a simțit deja cum este atmosfera într-o expoziție. Părinții, Alina și Constantin, sunt primii care o susțin pe Alina în primii pași din lumea fără egal a artelor vizuale .

Continuă lectura

RADU LEVÂRDĂ transmite din lumea sportului

CSM București învinsă acasă de Handbal Metz la debutul sferturilor Ligii Campionilor
.

.

Cu un lot mult mai valoros și mai bine pregătit Handbal Metz s-a impus lejer în primul meci cu CSM București din sferturile Ligii feminine a Campionilor. Scorul de 31-26 (14-11) este edificator, iar faptul că franțuzoaicele au condus din primul până în ultimul meci al meciului desfășurat în sala Dinamo din Capitală pune capăt oricăror speculații.
Oaspetele s-au dovedit mai determinate și mai dornice să spele rușinea înfrângerii la 14 goluri din precedenta ediție a partidei găzduite de Polivalenta bucureșteană. Spre stupefacția numeroșilor spectatori care și-au încurajat permanent favoritele, teamul Primăriei bucureștene, fără Neagu și Cviric, dar cu trio-ul fostelor jucătoare de la Vardar Skopje, autoare a 22 dintre cele 26 de goluri (Radicevic 10, Lekic 9, Lazovic 3) în zi de grație, n-a reușit să contracareze reușitele în serie ale adversarelor. Care au controlat disputa, având cinci goluri avans de la bun început, pe care l-au păstrat până la final, cu toate eforturile campioanei României.
Greu de înțeles discursul antrenorului Dragan Djukic despe arbitrajul celor două austriece, când elevele sale au ratat numeroase ocazii, gafând deseori și în apărare. Era firesc să aibă cuvinte de laudă despre portarul Grubisic, care a parat un important număr de șuturi ale oaspetelor.
Urmează returul de sâmbăta viitoare cu puține șanse pentru echipa noastră de a remonta handicapul și o primă ratare a prezenței în playofful Ligii Campioniklor.

Ionel Țepelea, pictor: “Nu am fost prigonit, am reuşit prin muncă”

.

.

L-am întâlnit în urmă cu câţiva ani, plimbându-şi câinele pe bulevardul Dimitrire
Cantermir, aproape de cheiul Dâmboviţei. Nu a fost greu să-i câştig încrederea
domnului Ionel Țepelea, şi să ajung în casa dumnealui din cartierul deja localizat.
Ionel Țepelea vine dintr-o familie cu rădăcini ardeleneşti, un strămoş Lupu
(germanizat Wolfgang) fiind atestat în documente de la curtea regelui Ioan
Zapolya, la sfârşitul secolul al XV-lea.

Ce sunteţi dumneavoastră, de fapt, domnule Țepelea? Sunteţi pictor, muzician,
scriitor?
Proiectant, asta era o meserie foarte căutată pe vremea lui Ceauşescu. Prima
pasiune a vieţii mele este însă muzica.
Fără studii muzicale de specialitate, am început la vioară, am descoperit singur
chitara, apoi bateriile în orchestra de muzică uşoară a liceului din Oradea (acolo m-
au trimis ai mei ca să scap de golănia din Bucureşti…

.

.

La Uzina de Medicamente Bucureşti, am cântat la chitară şi voce împreună cu
ansamblul UTC (nucleul viitorului Madrigal). Am participat în 1968 la Festivalul
Internaţional al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia (am mers acolo cu Ion Iliescu,
care se ocupa pe atunci de tineret…) Am fost dirijorul orchestrei Uzinei, abordând
toate genurile muzicale, de la populară la ceea ce se numeşte astăzi pop. Am urcat
pe scenă alături de Mariana Bădoiu, Elena Merişoreanu (totul se însoţeşte cu
răsfoirea albumelor de fotografii.)

Şi muzică uşoară?

Am cântat mult cu orchestra Gili Natsis. Pe scena Teatrului de vară din Herăstrău,
am apărut în spectacole alături de Mirabela Dauer, dar ea era tânără…
Aţi avut legături cu presa?
Sunt artist fotograf şi caricaturist, cu apariţii în Informaţia Bucureştilor (tăieturile
din ziare stau la loc de cinste în albumul său.)
Muzician, proiectant, caricaturist, pictor… Nu e prea mult pentru o viaţă de om?

.

.

În viaţă, nevoia te face să te mişti, preaplinul te face să stai pe loc.
Ceea ce umple astăzi casa dumneavoastră este rodul activităţii de pictor. Când aţi
descoperit pasiunea pentru pictură?
Cu arta plastică am cochetat din copilărie, când vindeam pe stradă afişe şi orare
pentru magazine făcute de mâna mea. La Institutul de arte plastice nu am putut
intra, din cauza problemelor politice din familie (unchiul meu, academicianul şI
liderul ţărănist Gabriel Țepelea, aflându-se la vremea aceea în închisoare).
Aşa că aţi urmat Politehnica…
Nu, domnule, m-am calificat proiectant la locul de muncă.
Aveţi modele printre artiştii trecuţi sau contemporani?
Sigur, copierea meaeştrilor este cea mai bună şcoală. Dar, de la o vârstă, începi să
devii tu însuţi.
Cum vă promovaţi lucrările: pe internet, în expoziţii, saloane?
Promovarea artei se face din om în om, eu nu mă bazez pe evenimente şi expoziţii.
Aţi avut totuşi expoziţii …
Da, mai multe la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici. Iar cel mai recent în 2018 la
complexul Cora Alexandriei.
Aţi lucrat pictură de mănăstiri, cel mai recent la Glina şi Bobeşti (Ilfov). Este ceva
diferit?
Vă rog să citiţi (artistul îmi prezintă spre lectură, pe o foaie volantă, Rugăciunea
iconarului) Asta trebuie să o folosească orice iconar care vrea să creeze icoane cu
putere reală.
Canonul este foarte important în pictura ortodoxă, nu ca la catolici.
Am văzut la dumneavoastră Cina cea de taină cu Iisus şi apostolii stândpe jos. În
pictura lui Leonardo Da Vinci toţi stau la masă.
Citiţi Biblia! Reprezentarea Cinei de taină cu Iisus şi apostolii stând jos (nu la
masă, ca în capodopera lui Leonardo!) este canonică.

Mi-a atras atenţia o poză în care examinaţi pictura din biserică alături de …
Alături de tatăl meu! Unchiul meu academicianul spunea aşa: Tatăl tău, ca să
urmeze şcoala de meserii şi să se facă cizmar, şi-a plătit studiile pictând biserici şi
tablouri!
Primiţi discipoli în atelierul dumneavoastră? Întrebarea e retorică fiindcă am
văzut…
Au venit după 2000 nişte eleve din Japonia, din Osaka, să înveţe aici meşteşugul.
(În albumele de amintiri mi-a atras atenţia o poză a lui Ionel Țepelea, alături de
un personaj pe care îl cunosc: cine nu-l cunoaşte pe Amza Pellea, aşa cum arăta
pe vremea când filma Dacii şi Mihai Viteazul? )
Aici sunt eu alături de unchiul meu pe scenă!
?
Da, Amza Pellea e unchiul meu din partea mamei.

După o viaţă de 77 de ani, au rămas multe amintiri, pe care le depănaţi fără
regret. Aţi simţit prigoana comunistă?

Nu pot să spun că am fost prigonit. Dar am reuşit prin multă muncă. După
principiul că Munca te înnobilează.

Am citit pe mâinile dumneavoastră că v-am luat de la muncă. Aşa că n-o să vă mai
reţin. Vă mulţumesc.

Tudor Lavric

Dr. David Ciucur a lansat două valoroase lucrări la Editura Stephanus

.

.

București, 17 martie 2019, Ziua Domnului. Dr. David Ciucur a lansat, sâmbătă, 16 martie 2019, două valoroase lucrări la Editura Stephanus, din București. Este vorba despre cărțile intitulate: ,,Chipuri ale Domnului Isus în Pentateuh,, și ,,7 numărul desăvârșirii,,.

Cele două volume, dar și activitatea laborioasă a doctorului David Ciucur, au fost comentate elogios de: Pastor Dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist, din București, Dr Eugen Tănase, de la CF 2, profesorul Marcel Ghiță,  profesorul Ciprian Gheorghe-Luca, directorul Liceului Teoretic Penticostal ,, Emanuel,,  Daniel Miu, directorul editurii Stephanus.

Amelia, 8 luni, cea mai ... tânără participantă la cele două lansări de carte

Amelia, 8 luni, cea mai … tânără participantă la cele două lansări de carte

 

 

 

 

La final a vorbit și autorul în fața unui numeros public alcătuit din reprezentanți ai cultelor Creștin după Evanghelie, Baptist, Penticostal, numeroși prieteni, alți iubitori de bună literatură creștină.

 

Semnează un suflet pe calea credinței,

Aristotel Bunescu