RODICA SZELEI: ,,Mi s-a părut ceva magic când am văzut că macii mei prind contur”

Bun venit în universul meu de culori ! – RODICA SZELEI

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Hai, vă rog frumos, lăsați știrile cu temperature record, cu inundații cu evoluția pandemiei în diferite zone ale globului. Vă rețin puțin atenția cu ceva deosebit. Un pictor care face tablouri de vis. Dar, mai întâi să îl cunoaștem…

-Vă rugăm să vă prezentați.

-Mă numesc Szelei Rodica, născuta la Cluj în data de 01.04.1959, sunt căsătorită, am două fiice, mari de acum, Isabella care este arhitect și Ștefania care este inginer proiectant.

Stau în Jibou. Am casa părintească la Dezmir.  Dezmirul a fost și de multe ori mai este casa visurilor mele.

 Am urmat în perioada 1974-1978 Liceul Economic Cluj, 1978-1982 am absolvit Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Științe Economice Cluj. Am luat repartiție în loc Jibou, jud Sălaj, aveam mai multe opțiuni, nu am studiat piața ca să vad obiectul de activitate al fiecărei opțiuni, am ales, așa după nume, ce mi s-a părut interesant, așa am ales fabrica ‘Integrata de in și cânepă Jibou’, unde am rămas 8 ani, între timp fiind și șef serviciu birou financiar, am plecat în 1990 pe post de contabil șef atunci, la liceul din oraș unde am stat 2 ani și ceva, au urmat câteva bănci mari și atunci, unde am ocupat funcția de analist credite. Ultimii 11 ani (2006-2017) au fost într-o mare bancă românească pe funcția de șef agenție. În anul 2017 am ieșit la pensie anticipat fără nici cel mai mic regret.

-Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?

-Pentru ce am ales pictura și nu muzica – să încep cu ‘de ce nu am ales muzica’ mi-ar fi plăcut foarte mult să am talent, educație muzicala și să urc pe cele mai ‘înalte valuri ale Dunării albastre’, deci conținutul lipsește cu desăvârșire. Am o deosebită admirație pentru oamenii care-i fac cinste acestui domeniu minunat al artei. Acum ‘de ce pictura’, am trăit într-o lume care avea posibilități minime de informare, îmi aduc aminte că în camera în care dormeam – copil fiind – pe un perete era un tablou cu o barcă pe o apă albastră, undeva între niște munți semeți, mereu am admirat acel peisaj și m-am gândit ‘Doamne ce fericit poate fi autorul că din mâinile lui a ieșit așa ceva’. Am iubit desenul, în școala generală primeai temă și la desen, o temă a fost să desenăm și să coloram o pasăre de curte, eu am făcut un gânsac – așa mi-a ieșit – nici măcar nu aveam gânsac în curte, directorul școlii dl Ioan Crișan mai venea așa mai rar în vizită la noi, mi-a văzut desenul și am fost lăudată, mi-a zis mie și alor mei că ‘și din desen se poate mânca o pâine’, nu am înțeles prea multe, nici analiza nu am făcut, am fost mândră că m-a lăudat. Nu s-a gândit nimeni la o carieră în domeniu. Parcursul meu în viața a fost după un traseu făcut deja de o verișoara, Pintea Victoria, azi Hopa Victoria, care este și nășica mea. Tot ce a făcut ea (liceu, facultate) hop și eu, este ok, nu-mi pare rău. Mereu mi-am dorit să pictez, nu știam pe ce și cu ce, nici timp nu am avut, în fine, după ce m-am pensionat, adică după 3 ani mi-am cumpărat culori și am început să le pun pe pânza după diferite modele, astfel în luna martie 2020 am pictat pentru prima dată în ulei și pe pânză, habar nu aveam cum se curăță pensula de exemplu, mi s-a părut ceva magic când am văzut că macii mei prind contur, dar cred că am fost și speriată puțin, nu am mai făcut nimic până în luna octombrie 2020.

-Ce tehnică folosiți mai mult pentru tablourile dumneavoastră ?

-Am început ușor pe pânze destul de mici în acrilice, marea majoritate a picturilor sunt în acrilice, cu ele ajungi mai repede la rezultatul final, nu necesită zile de uscare.

-Care sunt temele principale ?

-Pictez după diferite poze, modele, pot spune că am intrat în suficiente domenii, mai puțin în a picta portrete, am avut o încercare, trebuia să-mi iasă o fetiță, mi-a ieșit o adolescentă urâțica foc, nici nu am postat-o pe fb.

– Preferați dimensiunile mai mari, ori mai mici?

-Picturile mele sunt pe pânze maxim 40/50 cm, am una singura de 40/60 cm.

-Ce ne puteți spune despre dumneavoastră în afară de dimensiunea artistică ?

-Despre mine dincolo de pensulă și pânză pot spune că sunt o persoană normală. Mă trezesc dimineața între orele 6-7, de la ora 8 la ora 9 am antrenament la sală, fac fitness o oră pe zi, cinci zile pe săptămână, după care mă ocup de frumoasa mea curte cu flori și iarba, de grădinița cu legume, tot ce am iubesc și intrețin cu cea mai mare dragoste. O alta plăcere pe care o am este să citesc. Iubesc oamenii oameni, precum am mai spus, îmi tresaltă inima de bucurie la fiecare like pe care il primesc pentru picturile mele, mi-a rămas în minte un urmaritor de pe fb care mi-a scris ‘abia aștepta a 2-a zi să văd ce ai mai pictat’, nu pictez în fiecare zi. Mă bucura enorm aprecierile primite de la oamenii minunați care-mi întrețin flacăra pasiunii. M-am înscris în mai multe grupuri internaționale de pictură unde am și postat câteva lucrări, iar efortul s-a concretizat în diferite diplome de apreciere.

-Unde credeți că o să fiți peste  10 ani?

 -Nu am curajul să mă gândesc unde o să fiu peste 10 ani, iau totul cum vine, fără planificări (mă bucur că am scăpat de ele) și mă bucur când mai realizez o pictură, mai citesc o carte, mai sădesc o floare, mai fac o pâine și plăcinte din care împart cu multă bucurie vecinilor, mă bucur de fiecare minut și raza de soare și sper, da sper să spun la fel peste 10 ani.

Aici se termină dialogul nostru, dar nu și articolul pe care chiar acum îl citiți.

Vreau să precizez la final un lucru. La rândul meu sunt foarte bucuros că am descoperit un om special, un artist valoros, cu talent, putere de muncă, optimism și o maaaaare energie.

Dar, acum  mă grăbesc să vă dau niște imagini cu tablourile sale, să vedeți și dumneavoastră niște adevărate minunății!

GALERIE DE FOTOGRAFII. IMAGINI ALE TABLOURILOR, DAR ȘI ALE PICTORIȚEI

Macii din titlu. Și pentru noi sunt magici
Cal alb. Trebuie să știți că sunt o herghelie întreagă. Multe lucrări valoroase cu cai
Afecțiune
La margine apelor albastre
Flori galbene în vas de culoarea cerului noaptea
Flori, vas și decor. Toate în albastru. Dacă dați voie și semnatarului acestui articol să aibă o preferință, acesta este tabloul la care țin cel mai mult.

Deasupra munților
Triptic de ape
Dupa atâta albastru, trecem pe …roșu
În mijlocul decorului preferat.
Dacă v-a plăcut, ne vom mai revedea în viitorul apropiat.

A consemnat pentru Agenția de Presă Culturală și Sportivă

Aristotel Bunescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s