INVITAȚIE: Festivalul Cultural Internațional Arta Sonoră”- Ediția a II – a

În perioada 1-9 august 2021 se va desfășura “Festivalul Cultural Internațional Arta Sonoră”-Ediția a II – a Palatele Brâncovenești de la porțile Bucureștiului Mogoșoaia.

Se vor desfășura cursuri de masterclass cu profesori renumiți de talie națională și internațională.

De asemenea vor avea loc recitaluri în fiecare zi care vor fi transmise live pe paginile de FB ale Asiciației Culturale Arta Sonoră și Nak Music Studios.

Transmisia va fi asugurată de Nak Music Studios al cărui Cofondator și Ceo este Horațiu Medveșan.

Organizatorii, Asociația Culturală Arta Sonoră -Președinte si director artistiic FestivalDoina Saliu și Nak Musik Studios-Cofondator și Ceo,director tehnic al Festivalului împreună cu Președintele Festivalului Florin Negreanu violonist, Nootdorp, Olanda, în parteneriat cu Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, vă invită să petreceți câteva zile minunate în compania muzicii clasice.

Nume importante pe afișul reuniunii muzicale:

PROF. CONSTANTIN SANDU – PIANIST, PORTO, PORTUGALIA PROF. DR. ALINA PAVALACHE-COPHIGNON – DIRECTOR ARTISTIC RENCONTRES MUSICALES INTERNATIONALES „GEORGES ENESCO” VOCAL COACH ACOMPANIAMENT PIAN INTRODUCERE ÎN INDUSTRIA AUDIO. CAPTARE, PROCESARE, MIXAJ, MASTERIZARE. CURS AVANSAT MASTERIZARE: *curs unic în România HORAȚIU MEDVEȘAN – COFONDATOR ȘI CEO NAK MUSIC STUDIOS PIANUL COLABORATIV ȘI ARTA ACOMPANIAMENTULUI *curs unic în România PROF. ELIZA PUCHIANU – CNM „GEORGE ENESCU”, BUCUREȘTI

PIAN: PROF. TIBERIU CHIRĂNUȘ – CNM ”GEORGE ENESCU”, BUCUREȘTI PROF. DOINA SALIU – CNM ”GEORGE ENESCU”, BUCUREȘTI EMOŢIA MUZICALĂ. DE LA CAMERA DE STUDIU LA SCENA DE CONCERT. *curs unic în România PROF. FLORIN NEGREANU – NOOTDORP, OLANDA VIOARĂ-VIOLĂ: PROF. FLORIN NEGREANU – NOOTDORP, OLANDA LUTHIERIE *curs unic în România PROF. FLORIN NEGREANU – NOOTDORP, OLANDA VIOLONCEL ȘI MUZICĂ DE CAMERĂ: PROF. DR. ANDREEA ȚIMIRAȘ – COLEGIUL NAȚIONAL DE ARTE „DINU LIPATTI” CHITARĂ PROF. CONSTANTIN DUMITRAȘCU SAXOFON: PROF. DRAGOȘ UNGUREANU – PROFESOR CLARINET, SAXOFON, BRAȘOV PERCUȚIE: PROF. ALEXANDRU STURZU – CNM „GEORGE ENESCU”, BUCUREȘTI

COREPETIŢIE: PROF. OZANA ALEXE – CNM „GEORGE ENESCU”, BUCUREȘTI PROF. TIBERIU CHIRĂNUȘ – CNM ”GEORGE ENESCU”, BUCUREȘTI Dragoș-Daniel Saliu

VĂ AȘTEPTĂM CU INTERES!

ARIANA VICTORIA DĂSCĂLIȚĂ – un viitor mare artist

Arina Victoria și una dintre picturile ei superbe

Mă sui în trenul București – Breaza. Nu prea este lume. Dar, cu cât sa apropie ora plecări vin alți și alți călători. Am lângă mine trei locuri libere. Văd o mamă cu doi copii care caută din priviri un spațiu potrivit pentru familia ei. Ridic o mână în sus și anunț că am trei locuri libere. Vin toți lângă mine, apoi apare și tatăl ocupat cu bagajele.

Am preferat mereu să am în față ochi de copil. Privirea lor nevinovată, puritatea lor mi-au dat mereu energie și noi subiecte pentru articole.

Așa s-a întâmplat și acum. Unul dintre cei mici este …mare pictor.

Numele complet al fetiței este Dăscălița Ariana Victoria, este născuta în data de 20.01.2013.

A terminat în această vară clasa 1 cu note bune și foarte bune, este un copil cuminte, ascultător și lăudat de toata lumea.

Văzând că îi place să deseneze, părinții au ales să   o înscrie la cursuri private de desen și pictură. Astfel, de mai bine de un an de zile merge la cursurile oferite de „Turquoise Art”, din București.

Am solicitat și eu niște imagini cu lucrări făcute de Arina Victoria.

Iată ce minunății am primit!

Galerie de imagini.

Urăm fetiței drum lin spre afirmare în lumea artelor plastice.

Aristotel Bunescu

Vă ivităm cu căldură! Recital instrumental-Serghei Rahmaninov

Centrul Rus de Știință și Cultură, BES România și Asociația SmartArt, vă invită la un minunat spectacol clasic, joi, 15 iulie, ora 19,00.
Mihaela Mitrofan-vioară, Valentin Dimitrie Simion-violoncel și Dragoș Daniel Saliu-pian, sunt trei dintre cei mai buni studenți ai Universității Naționale de Muzică din București, laureați ai mai multor concursuri naționale și internaționale.
Admiratori ai spiritului muzical rus, ei vor interpreta două lucrări emblematice din creația lui Serghei Rahmaninov:• Trio elegiac nr.1 în sol minor• Trio elegiac nr.2 op.9 în re minor « În memoria unui mare artist » (dedicat lui Piotr Ilici Ceaikovski)

Trei portrete, trei artiști, trei destine de valoare

Mihaela Mitrofan a obținut numeroase premii naționale și internaționale printre care Marele Premiul la Concursul Internațional « Rovere d’oro » (Italia 2019). A participat la cursuri de măiestrie în România și Elveția cu profesori și soliști recunoscuți la nivel internațional printre care Mihaela Martin, Sherban Lupu, Silvia Marcovici.

Valentin Dimitrie Simion a câștigat peste 50 de premii I la competiții naționale și internaționale de violoncel și muzică de cameră. Amintim Concursul Internațional de la Plovdiv (Bulgaria 2017), Concursul Internațional « The Muse » (Grecia 2018), « The North International Music Competition » (Stockholm 2019), Concursul Internațional « Jan Vychytil » (Praga 2020).
A concertat ca solist al Filarmonicilor din Rm. Vâlcea, Sibiu și Bacău și a participat la cursuri de măiestrie susținute de profesori renumiți români și străini

.Dragoș Daniel Saliu a câștígat numeroase competiții dedicate pianului și muzicii de cameră de-a lungul anilor de formare la Colegiul Național de Muzică « George Enescu ». Amintim Concursul Internațional «Ville de Gagny » (Franța 2013), Concursul Internațional « Craiova Piano » (2015, 2017) și Concursul Internațional de la Plovdiv (Bulgaria 2017) unde a participat alături de violoncelistul Valentin Dimitrie Simion. Are o bogată activitate ca solist, a participat la cursuri de măiestrie cu profesori renumiți (Constantin Sandu-Portugalia, Adrian Suciu-Austria, Vlad Dimulescu-România)
………………………………………………………………
Datorită numărului mic de locuri disponibile, vă rugăm să ne solicitați rezervarea locurilor la adresa de mail a Centrului Rus de Știință și Cultură:
secretariatccr@mail.ru

O mare descoperire în artă- CECILIA GĂINARU-OROSAN: ,,Culorile mi-au intrat în suflet de mică şi acolo au rămas”

-Vă rugăm să vă prezentați.

-Sunt Cecilia Găinaru-Orosan și sunt un artist plastic cu rădăcini peste munţi, bucureşteancă de un mare număr de ani și dintotdeauna îndrăgostită, fără scăpare, de orice formă de artă. Mai presus de toate însă de pictura pe sticlă combinată cu tehnica Tiffany a vitraliului.

La bază sunt medic şi deşi medicina este o profesie acaparatoare şi solicitantă, eu tot mi-am făcut timp să nu pierd legătura cu creionul şi pensula. Acum ceva timp însă, după 5 ani de şcoală de artă, am spus gata medicinii si iată-mă; am erupt pur și simplu în idei, lucrări, expoziţii.

În aproape 10 ani am avut peste 70 de expoziţii colective în ţară si străinătate și 4 expoziţii personale, am apărut în “Enciclopedia artiştilor români contemporani”- ed. a 8a, editată la Iaşi, în reviste din ţară şi din afara ei. E adevărat că muncesc mult într-o tehnică grea. Dar merită.

-Pentru ce pictura și nu muzica?

-De ce pictură şi nu muzică? Stau într-o casă în care se ascultă muzică de dimineaţă până la culcare, şi chiar mai mult dacă uităm s-o închidem. Îmi face plăcere s-o ascult și chiar s-o desenez dar nu s-o produc sau reproduc. Sunt un antitalent clar. Şi oricum culorile, desenul mi-au intrat în suflet de mică şi acolo au rămas.

Arta vizuală reprezintă modul meu de a-mi prezenta ideile şi mai ales trăirile. Şi-mi place asta.

-Ce tehnici folosiți mai mult?

-Pentru lucrările mele folosesc diferite tehnici : pictura, grafica, mozaic de sticlă, papier mache şa. Dar tehnica în care mă exprim cel mai bine şi care m-a cucerit este o combinaţie rară între tehnica vitraliului Tiffany şi pictura pe sticlă. Ce este însă cu adevărat personal este realizarea unor lucrări care părăsesc rama, un fel de vitraliu 3D, o punte care leagă arta de realitate.

Lucrul cu sticla este ca şi cum ai dresa o pisică sălbatică: dificil, periculos, dar plin de satisfacţii. Îmi place vitraliul fiindcă îmi dă puterea de a sparge realitatea în sute de bucăţele şi apoi de a le reasambla, combinând astfel fragilitatea cu duritatea. Cam aşa cum sunt şi arta şi viaţa în general.

Temele mele sunt variate: bucăţi de natură, peisaje reinventate, religia si neliniştile mele. Mai mult decât orice însă, mă aplec asupra naturii feminine în ipostazele ei, în complexitatea ei – asta fiindcă o cunosc bine, nu? Şi ştiu că e mult de povestit.

Oricum, orice temă ar fi, nu am nici o lucrare în care să nu pun o bucată de suflet şi care să nu aibă o poveste.

-Lucrați pe dimensiuni mai mari, ori mai mici?

-Dimensiunile lucrărilor se supun temei şi modului în care simt că pot s-o exprim cel mai bine. Am şi lucrări mai mari şi lucrări foarte mici, de exemplu de 10 cm. Cele mai multe se învârt în jurul a 55-70 cm latura mare. Din experienţă am constatat că şi publicul preferă această dimensiune, cel puţin la lucrările mele din sticlă.

– Ce ne puteți spune despre dumneavoastră în afară de artă?

– Cu excepţia familiei şi poate a câtorva prieteni, nu exist în afara artei pe care am aşteptat-o prea mult timp. Când merg pe stradă văd culori, forme, idei în orice lucru banal; eu şi gândurile mele. Când vorbesc cu oamenii, de cele mai multe ori văd stări, sentimente pe care le pun uneori în tablouri. Din cauza asta şi apar ca aiurită, absentă şi deseori enervantă. Dar sunt la vârsta la care îmi asum şi îmi permit asta.

– Unde doriți să fiți peste 10 ani?

Unde îmi doresc să fiu? Între culori, în familie, în faţa unor oameni cărora să le placă ce fac şi pe care să-i bucure arta mea.

Unde voi fi? Habar nu am.

Aici se termină dialogul nostru. Ne grăbim să vă bucurați și dumneavoastră de frumusețea unor asemenea lucrări.

Felicităm din toată inima autorul. Să fie sănătate, putere de muncă și mulți pași înainte spre notorietate.

GALERIE DE ARTĂ

Un amator de arta abstractă care stă lângă umărul meu m-a rugat să postez din nou această lucrare.
Vă mulțumesc pentru că ați vizitat expoziția mea virtuală. Privitorii sunt cu adevărat impresionați. Felicitări!

La final am pus o lucrare inspirată din civilizația greacă. Se potrivește cu semnătura…

Cu admirație,

Aristotel Bunescu

LUCICA CIURARU: ,,Mereu pictura mi-a redat încrederea în mine”

Vă invit în lumea tablourilor mele.

Avem azi marea bucurie să dialogăm, după mai mult timp cu Lucica Ciuraru, stabilită în Finlanda de mai mult timp.

Iată, noi realizări, noi vise, noi tablouri frumoase, toate purtând pecetea unui singur nume Lucica Ciuraru. Să o ascultăm în cadrul unui nou interviu acordat agenției noastre de presă culturală cu multă amabilitate.

-Ce ați mai pictat de când am avut cel mai recent dialog?

-Î-mi place mult Grigorescu și am încercat să reinterpretez multe din operele sale și cea mai la sufletul meu este „Țărancă de la Muscel ” cu care am participat la mai multe concursuri pe grupurile de pictori din țară și din străinătate și a fost cea mai apreciată lucrare a mea.

– Cum ați trecut din punct de vedere emoțional perioada pandemică?

– Noi locuim in Finlanda și nu am fost prea mult afectați de pandemie, desigur că au fost și încă mai sunt unele restricții, am lucrat mai puțin, dar am avut mai mult timp pentru pictură, pentru studiu, pentru noi.

– Ce noutăți sunt din punct de vedere artistic?

-Și din punct de vedere artistic am avut mari realizări . În luna aprilie am avut prima expoziție personală de artă „Ranbow 50” organizată de comunitatea românilor din Finlanda, am avut un moment unic pentru mine. Am văzut chipuri luminate, oameni mândri de mine am legat prietenii, am cunoscut oameni iubitori de frumos …sunt mulțumită sufletește de realizările mele pe plan artistic.

– Ce proiecte artistice aveți?

 -În premieră absolută as dori să vorbesc despre un eveniment artistic organizat de „Satele de vacanta gratuite pentru artiști” ( satul meu natal Nicolae Balcescu jud Bacău) o tabără de pictură in perioada 1 -7 august intitulată „Parfum de lavanda” vom picta în lanuri de lavandă, vom picta satul romanesc, țărani, peisaje și nu numai, vor fi și oaspeți de onoare pictori contemporani, vom avea multe momente artistice din mai multe domenii, poezie, muzica, …un eveniment cultural de succes sperăm noi, la final vom avea și o expoziție de grup promit organizatori…Doamne Ajuta!

– Ce vă doriți până la finalul anului 2021?

– Î-mi doresc în primul rând sănătate, liniște sufletească.

– Ce ați mai descoperit bun și frumos în domeniul picturii în ultima perioada de timp?

– Pictura mi-a redat încrederea în mine, m-a „modelat ” sufletește, am învățat să-mi controlez stările, să-mi temperez emoțiile, să prelungesc starea de lucru necesară atunci când este nevoie , am pus „trăirile” mele pe pânză și sper că am bucurat ochiul privitorului. Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au sprijinit, încurajat și apreciat lucrările mele, mulțumesc familiei mele că mă suportă cu toată „nebunia” mea și vă mulțumesc dumneavoastră pentru acest interviu.

GALERIE DE ARTĂ CU LUCRĂRI SUPERBE SEMNATE LUCICA CIURARU

Ce mai putem spune noi acum. Decât sănătate, energie și tablouri frumoase în luna august, în aerul încărcat cu miros de lavandă.

Aristotel Bunescu

MINUȚA STĂNESCU transpune în culori viața sa din mijlocul naturii

Eu sunt Minuța Stănescu și vă invit să vedeți, ori să revedeți, tablourile mele…

Doamnelor și domnișoarelor,

Domnilor și cavaleri,

O mai pictoriță despre care am mai scris, cu mare bucurie, este Minuța Stănescu.

Așa cum arată tendințele sociologice, orășenii se mută în mediul natural. Cine are norocul unei case din familie, merge acolo, cine are bani, cumpără ceva, cine are bani mai puțini, închiriază o locuință departe de agitația sterilă care caracterizează aglomerațiile urbane. Doamna Stănescu a reușit acest salt și acum trăiește visul naturii în mod cotidian

-Ce ați mai pictat în ultima perioadă de timp?

Pentru a-mi aduce frumosul în suflet, am pictat mai multe flori.

-Cum ați traversat perioada pandemică?

În această perioadă dificilă, în care multe persoane au fost afectate într-un anumit fel, eu am traversat -o lejer, datorită pasiunii mele pentru pictură și grădinărit.

-Ce lucruri frumoase și bune ați văzut din punct de vedere artistic?

Din cauza situației în care ne-am aflat cu toții, nu pot afirma că am avut parte de lucruri care să mă sensibilizeze cum ar fi expozițiile, târgurile, simpozioane.

-Ce doriți să faceți până la finalul anului 2021 ?

 Lucrări bune, cu care să pot participa, la o expoziție personală.

-Un gând pentru cei care vă urmăresc în mod constant picturile ?

Tot ce reușesc să transpun în pictură pe Pânză să ajungă la sufletul admiratorilor de artă și la sufletul tuturor cunoscătorilor de frumos.

Aici se termină dialogul nostru. Urăm pictoriței sănătate, energie și …tablouri reușite, așa cum ne-a obișnuit mereu pentru viitoarele expoziții.

GALERIE CU TABLOURI

Dacă v-a plăcut, o să mai vă dau câte ceva în viitorul apropiat. Daaaaaaaaaaaaaaaa! Ne-a plăcut mult.

Aristotel Bunescu

CRISTEA RODICA: ,,Pictura este pentru mine totul”

Flori în grădină, flori în suflet, flori în tablouri. Acesata este universul superb în care trăiește CRISTEA RODICA

Avem marea plăcere să vă prezentăm astăzi un om dedicat culorilor încă din copilărie.

Ne grăbim să vă aducem în atenția dumneavoastră un om aparte care trăiește prin și pentru pictură.

– Vă rugăm frumos să vă prezentați

– Mă numesc Cristea Rodica, m-am stabilit în urmă cu 20 de ani în comuna Jijila, județul Tulcea, eu fiind născută în județul Vaslui.

– Ce reprezintă arta armoniilor cromatice pentru dumneavoastră?

 – Pictura pentru mine este totul. Din copilărie îmi plăcea să pictez, în școala unde am învățat ( generală) eu făceam diferite planșe care trebuiau la geografie, biologie etc., Planșe care au dăinuit pe holul școlii până la Revoluție.

– Care sunt temele preferate din tablouri?

– Eu fiind fiică de țărani, născută la țară iubesc natura cu tot ce cuprinde ea. Prefer peisajele din natură și rareori mai pictez și animale sau păsări.

-Vă simțiți mai bine pe dimensiuni mici, ori mari?

–  Eu prefer tot felul , nu contează dimensiunile. Pictez și pe pereți, cum de altfel am pictat în propria casă.

-Ce ne puteți spune despre dumneavostră ?

– Despre mine! Un om simplu cu bun simț, respectuos cu toți care mă respectă , un om cu suflet bun și frică de Dumnezeu.

-Unde vă vedeți peste un deceniu?

– Peste 10 ani? Sper să mai ajung sănătoasă și voi vedea. Numai Dumnezeu știe și am credință că îmi va călăuzi pașii în bine.

-Mulțumim frumos. La final, un gând pentru admiratorii dumneavoastră…

 – Pentru admiratorii mei, care nu sunteți puțini. Vă mulțumesc din suflet că voi m-ați încurajat să nu renunț să pictez, vă doresc tot binele  și să fiți siguri că voi picta pentru voi până în clipa în care nu o să mai pot. Vă iubesc și vă respect precum și voi mă respectați pentru ceea ce sunt și ceea ce realizez.

GALERIE DE TABLOURI

V-a plăcut? DAAAAAAAAAAAAAAAA!
Cu această barcă vom merge pe ape până la viitoarea întânire, la viitoarele mele expoziții.

Urăm pictoriței numtă sănătate. Tot așa celor dragi!

Cu respect, Aristotel Bunescu

CARMEN GHEORGHE strălucește între pictură și poezie

Bun venit în universul culorilor și al armoniei poetice

De peste patru decenii de când umblu în expoziții, ateliere, galerii de artă și muzee, căutând tenace armonia culorilor, am întâlnit mulți oameni dedicați artelor. Dar, foarte rar un suflet care palpită pentru mai multe arte.

Doamna Carmen Gheorghe strălucește când parcurge, cu grație, drumul dintre pictură și poezie.

Dar a sosit momentul să o cunoaștem pe artistă, precum și picturile ei. Poate vom avea șansa să ne apropiem de ea și atunci când este pe cărarea poeziilor.

-Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rugăm să vă prezentați.

 -Mă numesc Carmen Gheorghe, sunt născută în Huși, un oraș pitoresc din județul Vaslui, renumit pentru vinul produs aici, într-o seară de Crăciun, a anului 1968. Mi s-a spus, că ninsese din abundență și că am fost adusă acasă cu greu, printre troienele albe și mute, dar acolo mă aștepta soba, în care duduia focul, făcut de tata. În amintirea orașului meu natal, am chiar un proiect personal, pictez după fotografii vechi, clădirile orașului, așa cum au fost cândva. Liceul „Cuza-Vodă” a fost locul unde am descoperit ceva al meu, o apropriere deosebită față de limba și literatura româna. Cochetez cu poezia și când postez lucrările pictate, le însoțesc de un mic text scris, ca o completare, a ceea ce mi-a fost drag de la început. Din anul 2000 locuiesc în București și în prezent lucrez ca funcționară.

– Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?

– Îmi amintesc, ca și cum ar fi astăzi ziua de 10.10.2016, când m-am ridicat din pat, unde stăteam de ceva timp, golită sufletește (pierdusem încă suflet drag pe lângă părinții mei) și într-o stare de abandonare, de negare a tot ce făcusem și crezusem până atunci. Fără măcar să știu ce fac am scos dintr-un sertar, un ciot de creion „chinezesc” și o hârtie ce stătea înghesuită în același loc. Am desenat, ca un copil de grădiniță, o fântână cu cumpănă. Dar trunchiul ce susținea cumpăna, avea rădăcini, deschiderea prin care se sprijinea pârghia cu piatra atârnată de o parte și lanțul cu găleata de cealaltă parte, avea crengi înflorite. Fântâna era transparentă și se vedea găleata scufundată în apă. M-am uitat la schiță și m-am întrebat: „Ce-o mai fi și asta?” Apoi, totul a urmat ca și cum aș fi fost condusă de mâna, de ceva mai presus decât mine și de câte ori m-am simțit înălțată nu am uitat să privesc în sus, ca să nu mă simt mai înaltă decât sunt. Am întâlnit oameni, care m-au îmbunătățit, „crescându-mă” în dorința mea de a mă exprima. Acum sunt elevă în anul trei, la Școala de Artă București, la clasa expert Iuliana Florea Lucan, dar am lucrat în anul 2 și cu domnul expert Florian Lucan. Nu pot să nu-mi amintesc ziua în care am dat admiterea: domnul profesor a ieșit în fața ușii, unde noi aspirații stăteam cu sufletul la gură, având în mână o bancnotă de un leu. Momentul acela a trezit în mine o dorință și mai mare de a parcurge acest drum și de a-mi înmulți cunoștințele! „De aici sapă tu în închisuri!” „Orice lucrare are o cheie, totul se construiește în raport cu ea.” Acestea sunt atingerile celor doi pedagogi cu har. Sunt cuvinte cheie, hrănitoare, care pot deschide adâncuri nebănuite!

 – Care sunt temele preferate? Natura statica, portret, peisaj?

– Nu am preferințe și nu aleg. Inspirația îmi vine dintr-un cumul interior și dintr-o dată „ceva îmi sare în ochi”, o copertă de carte, un maieu mototolit aruncat pe un fotoliu, interiorul unei căni cu resturi de cafea, imagini de pe zidurile de la metrou, pereți de bloc, pe care s-a scurs praful bătut de ploaie, fotografii din călătorii sau imagini din filme. Ceea ce mă uimește însă, este că încep într-un fel, având imaginea clară in fața ochilor, dar pe măsură ce pictez sau desenez, lucrarea se transformă și mă trezesc că o termin cu totul altfel decât o concepusem.

– Preferați lucrările dimensiuni mari sau mici? -Lucrările mele preferate de până acum sunt pe dimensiuni mici, făcute cu resturile de ulei rămase pe paletă, de la pânzele mari cu temele de la școală. Dacă există ceva de spus, nu cred că are legătură cu dimensiunea, însă pe suprafețe mari, ai un alt fel de libertate de mișcare și în plus, s-ar putea să fii văzut, dacă vrei.

– Ce ne puteti spune despre dumneavoastră, dincolo de dimensiunea artistică?

– Acum știu că tot eu sunt și aici și dincolo. Când sunt la școală e una, dar dacă sunt acasă și lucrez iar fiul meu dorește o omletă, mă opresc, i-o pregătesc, cu de toate și o servesc frumos pe tavă, cu tot ce îi trebuie: tacâm, un șervețel și-o „poftă bună!”. La fel și dincolo mă ofer, dar transpunându-mă.

– Unde vă vedeți peste 10 ani?

– Nu știu, mă las purtată de ceea ce mă îndeamnă, o forță care nu-mi aparține, căreia nu mă mai pot opune. Iese, vrea sa iasă și eu mă deschid, dar mai ales mă bucur de fiecare moment, care pavează parcă, un drum ce pare cunoscut, dar pe care îl descopăr cu fiecare lucrare adăugată.

– Vă rugăm adresați un mesaj celor care vă admiră lucrările.

 – Că le mulțumesc pentru susținere, că ceea ce fac îmi place, mă bucură, mă încântă (există și o muzică aici că tot a fost întrebarea ”de ce nu muzica?”), că mă miră și pe mine în aceeași măsură, că ceea ce „curge” e o binecuvântare și eu doar încerc să adun, așa strop cu strop, câte o linguriță, pahar, borcan, poate uneori o găleată. Această simțire e imaterială, ea umple și îmbogățește sufletul și astfel nu se mai pierde în rătăcite cărări, ci acumulează și se revarsă când timpu-i de cules.

Aici se termină dialogul nostru. Multă sănătate eroinei noastre și așteptăm noi tablouri semnate Carmen Gheorghe.

GALERIE DE LUCRĂRI SEMNATE CARMEN GHEORGHE

Dacă v-a plăcut, vă mai așteptăm pe la noi…

Da, ne-a plăcut foarte mult…

Un admirator fidel, Bunescu Aristotel

RODICA SZELEI: ,,Mi s-a părut ceva magic când am văzut că macii mei prind contur”

Bun venit în universul meu de culori ! – RODICA SZELEI

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Hai, vă rog frumos, lăsați știrile cu temperature record, cu inundații cu evoluția pandemiei în diferite zone ale globului. Vă rețin puțin atenția cu ceva deosebit. Un pictor care face tablouri de vis. Dar, mai întâi să îl cunoaștem…

-Vă rugăm să vă prezentați.

-Mă numesc Szelei Rodica, născuta la Cluj în data de 01.04.1959, sunt căsătorită, am două fiice, mari de acum, Isabella care este arhitect și Ștefania care este inginer proiectant.

Stau în Jibou. Am casa părintească la Dezmir.  Dezmirul a fost și de multe ori mai este casa visurilor mele.

 Am urmat în perioada 1974-1978 Liceul Economic Cluj, 1978-1982 am absolvit Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Științe Economice Cluj. Am luat repartiție în loc Jibou, jud Sălaj, aveam mai multe opțiuni, nu am studiat piața ca să vad obiectul de activitate al fiecărei opțiuni, am ales, așa după nume, ce mi s-a părut interesant, așa am ales fabrica ‘Integrata de in și cânepă Jibou’, unde am rămas 8 ani, între timp fiind și șef serviciu birou financiar, am plecat în 1990 pe post de contabil șef atunci, la liceul din oraș unde am stat 2 ani și ceva, au urmat câteva bănci mari și atunci, unde am ocupat funcția de analist credite. Ultimii 11 ani (2006-2017) au fost într-o mare bancă românească pe funcția de șef agenție. În anul 2017 am ieșit la pensie anticipat fără nici cel mai mic regret.

-Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?

-Pentru ce am ales pictura și nu muzica – să încep cu ‘de ce nu am ales muzica’ mi-ar fi plăcut foarte mult să am talent, educație muzicala și să urc pe cele mai ‘înalte valuri ale Dunării albastre’, deci conținutul lipsește cu desăvârșire. Am o deosebită admirație pentru oamenii care-i fac cinste acestui domeniu minunat al artei. Acum ‘de ce pictura’, am trăit într-o lume care avea posibilități minime de informare, îmi aduc aminte că în camera în care dormeam – copil fiind – pe un perete era un tablou cu o barcă pe o apă albastră, undeva între niște munți semeți, mereu am admirat acel peisaj și m-am gândit ‘Doamne ce fericit poate fi autorul că din mâinile lui a ieșit așa ceva’. Am iubit desenul, în școala generală primeai temă și la desen, o temă a fost să desenăm și să coloram o pasăre de curte, eu am făcut un gânsac – așa mi-a ieșit – nici măcar nu aveam gânsac în curte, directorul școlii dl Ioan Crișan mai venea așa mai rar în vizită la noi, mi-a văzut desenul și am fost lăudată, mi-a zis mie și alor mei că ‘și din desen se poate mânca o pâine’, nu am înțeles prea multe, nici analiza nu am făcut, am fost mândră că m-a lăudat. Nu s-a gândit nimeni la o carieră în domeniu. Parcursul meu în viața a fost după un traseu făcut deja de o verișoara, Pintea Victoria, azi Hopa Victoria, care este și nășica mea. Tot ce a făcut ea (liceu, facultate) hop și eu, este ok, nu-mi pare rău. Mereu mi-am dorit să pictez, nu știam pe ce și cu ce, nici timp nu am avut, în fine, după ce m-am pensionat, adică după 3 ani mi-am cumpărat culori și am început să le pun pe pânza după diferite modele, astfel în luna martie 2020 am pictat pentru prima dată în ulei și pe pânză, habar nu aveam cum se curăță pensula de exemplu, mi s-a părut ceva magic când am văzut că macii mei prind contur, dar cred că am fost și speriată puțin, nu am mai făcut nimic până în luna octombrie 2020.

-Ce tehnică folosiți mai mult pentru tablourile dumneavoastră ?

-Am început ușor pe pânze destul de mici în acrilice, marea majoritate a picturilor sunt în acrilice, cu ele ajungi mai repede la rezultatul final, nu necesită zile de uscare.

-Care sunt temele principale ?

-Pictez după diferite poze, modele, pot spune că am intrat în suficiente domenii, mai puțin în a picta portrete, am avut o încercare, trebuia să-mi iasă o fetiță, mi-a ieșit o adolescentă urâțica foc, nici nu am postat-o pe fb.

– Preferați dimensiunile mai mari, ori mai mici?

-Picturile mele sunt pe pânze maxim 40/50 cm, am una singura de 40/60 cm.

-Ce ne puteți spune despre dumneavoastră în afară de dimensiunea artistică ?

-Despre mine dincolo de pensulă și pânză pot spune că sunt o persoană normală. Mă trezesc dimineața între orele 6-7, de la ora 8 la ora 9 am antrenament la sală, fac fitness o oră pe zi, cinci zile pe săptămână, după care mă ocup de frumoasa mea curte cu flori și iarba, de grădinița cu legume, tot ce am iubesc și intrețin cu cea mai mare dragoste. O alta plăcere pe care o am este să citesc. Iubesc oamenii oameni, precum am mai spus, îmi tresaltă inima de bucurie la fiecare like pe care il primesc pentru picturile mele, mi-a rămas în minte un urmaritor de pe fb care mi-a scris ‘abia aștepta a 2-a zi să văd ce ai mai pictat’, nu pictez în fiecare zi. Mă bucura enorm aprecierile primite de la oamenii minunați care-mi întrețin flacăra pasiunii. M-am înscris în mai multe grupuri internaționale de pictură unde am și postat câteva lucrări, iar efortul s-a concretizat în diferite diplome de apreciere.

-Unde credeți că o să fiți peste  10 ani?

 -Nu am curajul să mă gândesc unde o să fiu peste 10 ani, iau totul cum vine, fără planificări (mă bucur că am scăpat de ele) și mă bucur când mai realizez o pictură, mai citesc o carte, mai sădesc o floare, mai fac o pâine și plăcinte din care împart cu multă bucurie vecinilor, mă bucur de fiecare minut și raza de soare și sper, da sper să spun la fel peste 10 ani.

Aici se termină dialogul nostru, dar nu și articolul pe care chiar acum îl citiți.

Vreau să precizez la final un lucru. La rândul meu sunt foarte bucuros că am descoperit un om special, un artist valoros, cu talent, putere de muncă, optimism și o maaaaare energie.

Dar, acum  mă grăbesc să vă dau niște imagini cu tablourile sale, să vedeți și dumneavoastră niște adevărate minunății!

GALERIE DE FOTOGRAFII. IMAGINI ALE TABLOURILOR, DAR ȘI ALE PICTORIȚEI

Macii din titlu. Și pentru noi sunt magici
Cal alb. Trebuie să știți că sunt o herghelie întreagă. Multe lucrări valoroase cu cai
Afecțiune
La margine apelor albastre
Flori galbene în vas de culoarea cerului noaptea
Flori, vas și decor. Toate în albastru. Dacă dați voie și semnatarului acestui articol să aibă o preferință, acesta este tabloul la care țin cel mai mult.

Deasupra munților
Triptic de ape
Dupa atâta albastru, trecem pe …roșu
În mijlocul decorului preferat.
Dacă v-a plăcut, ne vom mai revedea în viitorul apropiat.

A consemnat pentru Agenția de Presă Culturală și Sportivă

Aristotel Bunescu

DANIELA NICULCEA: ,,Tot sufletul meu este în picturile mele”

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Vă rog insistent, puțină atenție. Vreau să vă prezint astăzi pe doamna Daniela Niculcea. Dar, mai mult chiar, vreau să vă aduc în atenție întreaga sa familie.  Veți avea, vă asigur, multe surprize plăcute. Veți cunoaște destine impresionante, dar veți vedea și câteva tablouri de valoare. Gata, începem:

-Vă rugăm frumos să vă prezentați.

-Mă numesc Daniela Niculcea, am 54 de ani și sunt din orașul Bucecea, Botoșani… Moldoveancă… Am absolvit cursurile Liceului Tehnologic Bucecea, profil agricol și…am rămas doar cu ele… După o încercare eșuată de admitere la facultate, am hotărât că merit o a doua șansă, așa că, vreo câteva luni, am continuat să mă pregătesc pentru o nouă încercare, numai că…viața avea alte planuri cu mine… La un an de la terminarea liceului m-am căsătorit, iar la 22 de ani aveam deja trei copii! Trei fete minunate, de care sunt mândră. Ele au dus visul meu mai departe, au studiat, apoi s-au căsătorit, iar acum sunt bunică a trei nepoței, doi băieței și o fetiță. O viață împlinită din acest punct de vedere…

-Pentru ce anume ați ales pictura ?

-De ce pictura? Din întâmplare… Destinul te lovește uneori și când te aștepți mai puțin, universul tău se poate prăbuși într-o clipă… O boală fulgerătoare și necruțătoare a luat dintre noi pe soțul și tatăl copiilor mei, un sprijin incontestabil al familiei noastre! Îndurerați și debusolați a trebuit să facem față și acestei încercări… Am trecut de la un stil de viață activ, plin, la unul în care nu știam cu ce să umplu timpul și să alung gândurile și regretele… Locuim la curte, în sezonul cald nu ducem lipsă de activități (grădină, flori, livadă), dar iarna…M-am aplecat inițial asupra a tot ce este handmade…mărțișoare, globuri, modelaj cu polimer, croșetat …Până într-o zi, când m-a sunat nepoata mea, să-mi zică de ceva reduceri la produse de pictură ( pânze,vopsele…), la un oarecare supermarket… Ea urma să le cumpere, eu să încerc să pictez! Ce provocare…! Inițial, i-am râs în nas! Eu și pictura! De unde până unde? Nu am pus pensula pe pânză niciodată! Dar încrederea ei în mine m-a făcut să cedez… Au început căutările pe internet și când m-am edificat oarecum, am început treaba! Am mâzgălit vreo trei în prima zi și pe timp ce timpul trecea, creștea și entuziasmul meu! Și așa, am ajuns să iubesc pictura! Am încercat diverse stiluri și tehnici și mi-e necaz uneori când nu am timp sau nu reușesc să lucrez ceva… Aș vrea să urmez măcar cursurile unei Școli Populare de Artă, mi-ar fi de mare folos…

-Interesant. Ce teme preferați ?

-Temele preferate sunt peisajele și natura statică, iar vopselele acrilice îmi sunt mai la îndemână să le folosesc, sunt mai puțin toxice, dar pe viitor, cel mai probabil voi lucra și cu cele în ulei. Am început să pictez, inițial, pe carton pânzat , dimensiuni mici, acum nu am nicio problemă cu mărimea pânzei, deși în genere le prefer pe cele medii.

-Unde vă vedeți peste un deceniu?

-Peste zece ani? În primul rând să fie totul bine, în plan personal și la nivel social, iar apoi să mă perfecționez, să îmi găsesc cu adevărat un stil în care să excelez, poate puțin mai cunoscută, expoziții…

-Ce le transmiteți celor care vă admiră tablourile?

-Pentru privitori? Tot sufletul meu e în lucrările mele! Dacă înclinația mea spre frumos a început ca și terapie prin lucru, acum totul este pasiune, dăruire și dorința de a bucura privirile celor ce apreciază arta ( în măsura în care și reușesc acest lucru)! Sănătate tuturor și o revenire cât mai rapidă la normalitate (referitor la pandemie)! Dumneavoastră, domnule Bunescu, mii de mulțumiri, respect și considerație pentru efortul pe care îl faceți, pentru a scoate la lumină, anonimi ca mine, care își pun bruma de talent dragostea pentru frumos, în lucrările lor!

-Vă mulțumesc frumos.

Aici se termină dialogul nostru. Ce pot să scriu eu acum? Sunt emoționat că am descoperit un om special, o familie aparte, niște destine foarte interesante. Să vă dea Dumnezeu sănătate și bucurii adevărate.

GALERIE CU FOTOGRAFII DE FAMILIE SI PICTURI SEMNATE DE DOAMNA DANIELA

Pe vremea când nu era caniculă
Șase ochi și trei zâmbete luminoase
Ei sunt viitorul …
Patru generații! Emoționant
Londra 2020. La colindat cu fetele, ginerii și nepoții
Buchet multicolor de flori
Pe luciul apei
Spre țărmuri noi , spre noi etape de viață
Preferatele mele sunt florile în alb și roșu
Daniela N. O semnătură pe care o vom ține mult timp.

Cu admirație,

Aristotel Bunescu