DOAMNA PAULA ZAMFIR BILCIU TRĂIEȘTE UN VIS FRUMOS

Cu soțul său, pictorul Andrei Brănișteanu, la recenta expoziție de la Cercul Militar Național din București

Știți cum este. Expozițiile de pictură  se anunță, vin, se vizitează, trec și de cele mai multe ori se uită.

Ei bine, unele dintre ele, puține este foarte adevărat, îți rămân mult timp în memorie. Te fascinează, te încântă în așa măsură în care tablourile de acolo trec de pe simeze în sufletul tău. Nu mai vor să plece de acolo nici în ruptul capului. Care să fie explicația? Au sensibilitate, au valoare, au un farmec aparte.

Pentru mine, un exemplu foarte bun în acest sens este recenta expoziție găzduită de Cercul Militar Național din București. Au expus acolo doamna Paula Zamfir Bilciu, de la Bilciurești, satul în care locuiește acum, domnul Andrei Brănișteanu, soțul Paulei Zamfir Bilciu, dar și prietena noastră doamna Maria Dăbuleanu.

Am scris despre toți trei cu mare dragoste. Pentru fiecare câte un interviu pentru agenția de presă culturală.  

Dar acum revenim cu noi întrebări, din motivele expuse mai sus. Din motive de … suflet.

Cum a fost la expoziție?

-Când am avut expoziție la Cercul Militar din București m-am bucurat foarte mult că aveam prilejul să evidențiez frumusețile, tradițiile și farmecul satului românesc.

Am vrut să aduc în sufletele privitorilor dulceața și magia vieții de la țară. Sigur și marile orașe au farmecul lor aparte, dar nu se compară cu viața din mijlocul naturii. Chiar dacă iarna este mai greu, prefer să locuim aici, îmi place nespus și mereu am tânjit după viața la țară, în sfârșit visul a devenit realitate și trăim aici.

Cum este viața la dumneavoastră, la Bilciurești?

-În sătucul nostru avem Cămin Cultural, avem manifestări culturale în cadrul școlii, Andrei Brănișteanu a donat școlii portretul marelui poet Mihai Eminescu și portretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

– Cum este arată programul unei zile?

-Noi ne împărțim timpul în așa fel încât să putem îngriji grădina, solarul să avem însă și timp pentru pictură. Chiar dacă muncim mult în fiecare zi îngrijim  și urmărim fiecare plantă, cât a mai crescut, dacă a dat rod. S-a întâmplat ca recolta să nu fie la înălțimea muncii noastre din diverse motive: fie a plouat prea mult, fie a fost secetă, cu toate acestea noi am perseverat și am sădit în fiecare an câte ceva.

– Ați mai avut unde să expuneți ?

Asociația noastră (Asociația Artiștilor Plastici București – nota redacției), în ultimul timp, s-a străduit să ne ofere spații de expunere, chiar și în aer liber la Grădina Botanică spre exemplu.  Ori în Parcul Cișmigiu.

-Ce vă propuneți pentru viitor?

-Îmi doresc să pictez o nouă colecție de lucrări tema fiind desigur tot natura, viața satului. Îmi place nespus această temă, dar vor fi și câteva marine.

În anul următor și în viitor doresc să pot progresa mai mult în pictură, să stăpânesc și mai bine tehnicile de lucru, să oglindesc mai bin tot ce are și ce a avut mai frumos țărișoara noastră.

-Ce vă doriți pentru pictorii români, dar pentru lume în general ?

-Din punctul meu de vedere, îmi doresc lumea pictorilor români să fie mai puțin comercială și cu mai mult suflet. Desigur, trăim acum într-o lume destul de tulbure, de dură chiar și nu prea se întrevăd deocamdată schimbări  în mai bine. Dar, Dumnezeu ne va călăuzi și ne va ocroti. Îmi doresc mult să fie pace iar românii să fie mai patrioți.

-Mulțumesc frumos. Dacă am terminat cu o trimitere la lumea divină, înseamnă că avem cea mai bună perspectivă posibilă.

Acum, să vedem și câteva tablouri.

Poftiți deci la ….

GALERIA DE ARTĂ

Casă din Doblogea, satul Hamcearca

Drumeag către sat
Nocturnă

Iarna

Iarnă

Iarnă

Așteptând viitoarea expoziție ….

Concluzia?

Cu adevărat, invitata noastră specială trăiește un vis în lumea minunată a satului românesc. Mărturisesc aici că și eu am acest vis. Dar nu a fost să fie. Când mă apucă dorul după lumea satului mă gândesc imediat la Bilciurești, la gradina unde lucrează Doamna Paula Zamfir Bilciu și domnul Andrei Brănișteanu. Să nu fie secetă, să nu fie prea multă ploaie. Iar roadele să fie bogate. Roade frumoase în atelier, roade frumoase în grădine! Sănătate și spor la treabă !

Tuturor numai bine și frumos!

Aristotel Bunescu

ANDREEA PREDA se afirmă puternic în pictură după ce a studiat filosofia și s-a dezvoltat în mangement

După ce am vorbit la un vernisajul unei expoziții colective, am timp mai mult să cunosc pictorii. Salut în stânga, salut în dreapta. Deodată…șoc! Întind mâna și … mă strânge puternic o altă mână. Cine să fie oare?

Recunosc sincer. Am cunoscut, timp de peste 40 de ani, pictori provenind din doctori și muzicieni, artiști care au făcut matematica și fizica, oameni dedicați armoniilor cromatice după ce au lăsat copiii, gradina și animalele din curte. Dar, acum este primul caz al unui pictor ce are studii de filozofie, iar apoi s-a dezvoltat în zona de management.

Numele său este ANDREEA PREDA.

Iată un dialog lămuritor:

-Pentru început vă rog să vă prezentați pentru cei care nu vă cunosc.

-Andreea Preda – un nume fără substanță dacă nu adaugi la el câteva caracteristici.

Născută în 1989, în București, gata să revoluționez. Am crescut într-o familie plină de femei puternice, printre care și bunica mea – Maria, de la care am învățat ce înseamnă iubirea necondiționată.

Arta a venit în mod natural spre și dinspre mine, la fel ca și nevoia de frumos, de a crea ceva cu propriile mâini și de a mă bucura de ce se ivește. Când eram copil, desenam sute de modele de haine cu gândul ca o să devin designer vestimentar.

Nu am urmat o școala de profil și am uitat de bucuria creionului și a pensulei, îndreptându-mă spre înțelesuri despre viață la un nivel mai abstract.

Am absolvit facultatea de Filosofie din Bucurști, licența în Filosofie Morală, disertația de master în Etică Aplicată, iar mai apoi m-am dezvoltat în zona mangementului și a leadership-ului – unde activez și în prezent.

Dar iată că arta nu m-a uitat, și nici eu pe ea; în timp, am avut oportunitatea de a mă reîntâlni cu dânsa, iar sufletul meu a explodat în zeci de tablouri, tehnici, culori, tușe, vibrații și emoții.

Subiectele mele de suflet au fost și vor rămâne florile. Lucrările mele sunt foarte diferite în funcție de starea de spirit, de la nebunia contrastantă de culori și nevoia de a adăuga tușe în cuțitul de paletă, la calmul unei tușe precise pe o petală clară și concretă a unui trandafir.

Pentru acest lucru trebuie să le mulțumesc profesorilor și mentorilor mei de la Art House Bucharest, Ruxandra Ivan și Alexandru Ivan, fără de care nu mi-aș fi luat avânt.

– Cum a fost anul 2021 pentru arta dumneavoastră ?

-2021 a fost un an al acuarelei, al nevrozei, dar și al regăsirii de sine prin această tehnică. Acuarela te învață să ai răbdare, să respecți principiile și să dai voie artei să capete formă și sens în timpul ei. Mai ales cand vrei sa înțelegi și să suprinzi subtilitatea naturii, a florilor, a peisajelor, a ceea ce este defapt.

2021 a fost despre o descoperire continuă a naturii. A modului în care viața își face loc și se lasă surprinsă mai apoi pe hârtie sau pe pânză.

Arta mea s-a transformat, a prins o formă mai melodioasa și culori mai calde.

– Cum a început 2022?

-2022 a început ca o forță a naturii. Prietenele mele mi-au spus că sunt in ”Perioada roz”.

Îmi place foarte mult această culoare care poate să fie și rece și caldă, care are apartenență în atâtea flori, care este maleabilă, dar și puternică în același timp. În lucrările mele din 2022 o să întâlniți foarte des această culoare.

Continui să dau viață florilor și peisajelor cu ajutorul culorilor vibrante și nu îmi este teamă sa îmi expun dragostea pentru acestea.

– Ce visați pentru anul 2022, dar și pentru următorii ani?

-În general pentru arta mea îmi doresc să bucure.

Îmi doresc să miște ceva în privitor, să se simtă energizat, zbuciumat și într-o stare de beatitudine.

Îmi doresc ca arta mea să aducă zâmbete de pace interioară pe chipul oamenilor.

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?

-Lumea mea este fără regrete. Tot ce se întâmplă se întâmplă pentru ca așa este firul destinului nostru.

Lumea artei o să fie întotdeauna apreciată de cei care au ochii sufletului și ai minții deschiși îndeajuns să vadă dincolo de formă și culoare.

Îmi doresc o lume care să își găsească pacea. Îmi doresc o lume în care individul devine apreciat pentru cele mai mici detalii ale acestuia și nu pentru generalitățile banale pe care le promovează societatea.

Îmi doresc o lume a artei care să fie liberă și neconstrânsă.

-Mulțumim frumos. Acum, să invităm onorabilii cititori la …

GALERIA DE ARTĂ

Asta a fost tot pentru astăzi! Mărturisec faptul că îmi plac mult talbourile invitatei noastre. Au prospețime. Au forță! Acum se explică ușor forța sa din mână!

Concluzia ? Un artist în adevăratul sens al cuvântului . Asociația Artiștilor Plastici București are viitor mare cu asemenea pictori. Felicitări !

Nu îmi iese din cap faptul că a studiat filosofia. Prin urmare semnez și eu cu numele unui mare filosof…

Aristotel Bunescu

ANTOLOGIA PICTORILOR: OFENSIVA DE VARĂ SIMONA MOLNAR

DISTINSA DOAMNĂ SIMONA MOLNAR ȘI TABLOURILE SALE MEMORABILE

Trăiesc intens epoca SIMONA MOLNAR. Cum așa? Simplu! Revista de cultură Opinia Națională din București a publicat un am amplu interviu cu distinsa doamnă Simona Molnar pe care l-am realizat cu puțin timp în urmă. Textul este însoțit de tablouri superbe. Chiar mă gândesc la faptul că publicația a ajuns în mediul universitar cu precădere, iar acolo studenții au ocazia să vadă lucruri de real interes.

În al doilea rând, primesc în poșta electronică o corespondență specială de la …Simona Molnar. Asta după ce am solicitat pictoriței noi detalii din universul său…

Deci, pe mai multe canale sunt asaltat de numele său, vin noi și noi tablouri impresionante.

Iată deci un nou interviu:

-Care sunt pictorii români care vă plac?

-In primul rand ma gândesc la Ștefan Luchian pentru minunatele flori pictate, următorul ar fi Theodor Aman cu peisajele și picturile istorice si nu în ultimul rand ma gândesc la Corneliu Baba cu portretele sale.

-Dar dintre coloriștii stărini?

– Dintre pictorii străini îmi plac foarte mult lucrările lui Claude Monet și cele ale lui William Turner.

-Ce rol au muzeele și galeriile în formarea gustului dumneavoastră estetic?

– Am fost în multe orașe din tara și din străinătate și pot spune ca muzeele au fost cele in care mi-am educat spiritul artistic.

-Ce sfătuiți un părinte cu un copil talentat la pictură. Să îl orienteze pentru a cunoaște și alte arte, ori să insiste numai pentru armonia culorilor?

– Cel mai important lucru este ca părinții sa nu oblige copilul sa facă ceea ce nu dorește, sa îl asculte, sa îl ghideze și sa îl ajute sa ia cele mai bune decizii legate de traseul lui artistic.

– Când pictați, care este tehnica preferată?

– Cel mai confortabil ma simt când lucrez cu tehnica cuțitului(șpaclu). Lucrez cu culori acrilice care se usucă repede și aceasta tehnica este potrivita, lucrarea poate fi realizata într-un timp relativ scurt.

-Unde se pot vedea tablouri semnate de dumneavoastră ?

– Fac parte din „Asociația Prezent” și avem o galerie de arta în Timișoara care se numește „Armonii Cromatice” unde expunem permanent cu schimbarea lucrărilor la o luna. La Biblioteca Județeană secția de Arta „Deliu Petroiu” Bastion Theresia, la Caransebeș in galeria de arta „Corneliu Baba”, în galerii de arta alte orașe din tara și din străinătate.

– Fizic unde au plecat cele mai noi tablouri ?

– Am trimis o lucrare, in tara,  la București și în străinătate în Germania.

-Mulțumim frumos. Acum, să invităm onorabilii cititori la …

GALERIA DE ARTĂ

Cu precădere flori înmiresmate și citadine stilizate.

Concluzia? Am avut marea șansă să revenim în universul creației alcătuit cu talent, determinare și inspirație de doamna Simona Molnar. O încântătoare ofensivă de vară de care, recunosc, nu mă mai satur. Am ajuns la final cu noul interviu, dar mărturisesc faptul că voi lua iar tablourile de la început să le admir.

Tuturor numai bine și frumos vă urează

Aristotel Bunescu

Antologia Pictorilor: Floarea Flory (Faur) – o mare revelație în lumea artiștilor

O PRIVIRE SENINĂ PENTRU BUCURIA SUFLETULUI NOSTRU. DISTINSA DOAMNĂ FLOREA FLORY

Călătorind prin lumea virtuală după oameni dedicați armoniilor cromatice, apar tot felul de persoane care sunt fie la început de drum, fie au parcurs primele etape ale consacrării, fie sunt deja nume extrem de cunoscute.

Mă grăbesc să vă comunic o mare revelație. Este vorba despre Floarea Flory. Am început să fac săpături, cercetări, analize, pentru a descoperi cine stă în spatele acestui nume înmiresmat și multicolor. Toate datele sunt în interviul următor:

-Vă rugăm să vă prezentați…

-Mă numesc Floarea Faur (cu pseudonimul Floarea Flory pe Facebook) și m-am născut în data de 6 februarie 1959, într-o familie de moți din Munții Apuseni. Vremurile grele de bejenie au făcut ca părinții mei să se stabilească în zona Bistriței, unde mi-am întemeiat propria familie, în liniștitul cartier Sigmir al municipiului Bistrița, reședința județului Bistrița-Năsăud.

Cele trei fiice și cei cinci nepoței mă încarcă cu energie bună, energie care se revarsă pe pânzele multicolore.

Drag pentru pictură, artă și frumos port în suflet dintotdeauna, însă numai de câțiva ani încoace, dintr-un imbold interior – pot spune – de nestăpânit, îmi transpun gândurile și emoția prin culoare: culoare intensă, pasteluri care încântă privirea și inima, potriviri de nuanțe ca rimele unor poezii, căci toți cei din jur îmi spun că picturile mele le aduc o imensă bucurie.

Și acesta este motivul pentru care nu trece nici măcar o zi în care să nu am în față șevaletul.

O bunică fericită!

Trei fiice și cei cinci nepoței…Sunteți un om extrem de bogat. Felicitări! Pentru cine pictați efectiv?

-Am pictat pentru familie și prieteni, mi-am prezentat proiectele în social media, unde am primit multe aprecieri, fapt care m-a îndemnat să pictez mai mult, mai divers.

Cum a fost în 2021?

-Anul 2021, an al pandemiei, greoi și restrictiv pentru mulți, a fost unul prolific pentru mine, a fost o „buclă temporală” în care am recuperat ceea ce trebuia să fac de mult: să ofer în dar culorile sufletului.

-Ce tematică preferați?

-Mă regăsesc în tematica florală atât de bogată cromatic, abordez însă și peisaje, cochetez cu schițe  în creion, transpun pe pânză sau pe hârtie avalanșa de trăiri.

De curând, lucrările mele dau o notă plăcută unora dintre casele vechi din Centrul istoric al orașului Bistrița. Absolvenți mai mari sau mai mici au oferit în acest an cadouri inedite dascălilor iubiți: pânze înflorate. Admiratori și apropiați stabiliți în Marea Britanie, Italia sau Malta și-au dorit tablourile mele și firește că nu i-am dezamăgit.

Astfel s-a conturat anul 2021 și prima parte a anului 2022, în care s-a înfiripat și gândul de a organiza primul meu vernisaj.

Iată că astrele se aliniază, așa încât în această vară voi avea expoziția de debut și voi aduce în fața publicului larg culoarea, mireasma și emoția artei. Abia aștept!

Felicitări! Venim și noi? Să ne anunțați vă rog frumos…Ce doriți pentru viitor?

-Pentru următorii ani, îmi doresc să fiu sănătoasă și să îmi expun lucrările mai mult publicului larg, pentru că frumosul vindecă sufletele, la propriu. Iar această lume, în toată învălmășeala și goana ei, are infinită nevoie de frumos.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest har, în care voi stărui și pe care îl voi împărtăși cu inima deschisă!

Vă mulțumesc dumneavoastră pentru șansa de a-mi face cunoscute picturile!

Iată câteva dintre ele:

Concluzia?

De teri ori minunat! Minunat! Minutat! Minunat!

Din punctul de vedere al cromaticii, al tematicii, al entuziasmului, invitata noastră specială de astăzi este cu adevărat o mare descoperire, o mare revelație, o bucurie și o satisfacție estetică de proporții uriașe.

Am auzit astăzi și vocea sa care prin tot trăda modestie și reținere. Toate acestea alcătuiesc portretul unui artist special.

Îi urmă din inimă succesul meritat la expoziția ce o va organiza peste puțin timp. Sperăm să mai avem ocazia de a vedea și alte tablouri, de a cunoaște și alte detalii din universul său. Până atunci, vă recomant insistentă să mai priviți tablourile sale. Apoi se le recomantați celor pe care doriți să le faceți o surpriză foarte plăcută. Succes!

Aristotel Bunescu

AURICA STĂNOIU LA SĂRBĂTOAREA IEI DIN CÂMPULUNG MUSCEL

24 cireșar, anul 2022. În calendar scrie că este Ziua Universală a Iei.

Dintre personalitățile despre care am scris, cu bucurie, de mai multe ori la agenția noastră de presă, distinsa Doamnă AURICA STĂNOIU, din Câmplung Muscel, se remarcă prin costumul său popular, mai ales prin superbele ii pe care le poartă cu mândrie.

Așa că am solicitat câteva rânduri de la AURICA STĂNOIU. Iată ce am primit:

Primarul Elisabeta Lasconi și doamna Aurica Stănoiu

Astăzi, la Câmpulung Muscel, Casa de Cultură ,, Tudor Mușatescu ” a organizat o manifestare cultural – artistică cu titlul ,, Ia , comoara din lada de zestre” prima edițe. Am participat cu mic, cu mare, îmbracați în straie populare / Și-am încins și-o horă mare !/ Alături de doamna primar / Cel mai dibaci gospodar . / Joc și multă veselie / În fața la Primărie ! Desigur că și doamna primar a purtat un frumos costum popular albastru, costum ce o punea și mai bine în valoare. Eu am purtat o ie veche de o sută de ani, cusuta cu fir metalic auriu și consider că cel mai bine ne îmbracă, la orice eveniment, costumul popular! El ne reprezintă ca neam, ca zonă din care venim fiecare și pot spune cu mândrie că poate concura cu cele mai prețioase veșminte de la cele mai renumite case de modă din lume. Iubesc de mică portul popular, mama mea cosea și ea ii, ne îmbrăcam la serbările școlare și când mergeam la biserică. Și acum port cu mândrie costumele populare moștenite, unele de la mama mea, altele de la soacra mea din Bughea de jos – Argeș.  Mi-am propus ca în fiecare ediție a acestei manifestări culturale să particip cu drag  și desigur de fiecare dată cu un alt costum popular! Soțul meu este mândru de mine și mă însoțește mereu ! Doamne ajuta să fim cât mai mulți ani prezenți si să jucăm în ,, Hora mare”!

Aici se termină rândurile primite…

Am recunoscut în postura de primar pe Elena Lasconi…

Felicitari doamnei Aurica ! Mai trebuie spus că doamna Aurica are o voce de aur și cântă minunat. Îi multumim frumos pentru rândurile scrise. Îi urăm sănătate și abia așteptăm să ne scrie iar la viitoarele ediții ale sărbătorii din orașul său. Până atunci, numai bine pentru toată lumea !

Aristotel Bunescu

ANTOLOGIA CREATORILOR: DOAMNA MARIANA STRATULAT ESTE FERICITĂ PENTRU TOATĂ VIAȚA

DISTINSA DOAMNĂ MARIANA STRATULAT DIN IAȘI

Întorc fila de calendar a zilei. Acum scrie 24 iunie, ori cireșar în limbaj popular. 24 iunie este o dată importantă în istoria artelor vizuale din lume. În 1901, la Paris, se deschide prima expoziție semnată de …Pablo Picasso. Era începutul unei adevărate furtuni în pictură care avea să marcheze evoluția artiștilor în mod radical și definitiv.

La nivel personal, păstrând proporțiile, 24 iunie este data la care vă propun și eu numele unui creator special. Este vorba despre distinsa Doamnă MARIANA STRATULAT, din Iași. Artist vizual, artist al cuvântului, cu un bogat palmares expozițional, cu impresionante cărți publicate.

Proiectul nostru este să vă aducem în față una din laturile acestei mari personalități a vieții culturale de la noi, cea dedicată graficii. Sperăm din toată inima să revenim cu noi informații despre cărțile sale minunate, despre poezii în special. Azi, veți primi însă drept cadou de suflet doar un poem al său. Pentru a vă deschide puțin ușa și către acest univers încântător…

Dar, să începem, cu …începutul.

-Vă rugăm să vă prezentați…  

-Sunt Mariana Stratulat din Iași, membru în UAP și în Liga Scriitorilor (filiala nord-est Iasi) din România.

Dincolo de compunerile impuse la școală și de orele de educație plastică, mă știu refugiată în culoare, desen și scris de pe la 12 ani. Părinții mei, dascăli de vocație au avut grijă să-mi dezvolte aceste pasiuni prin drumurile la București și Constanța, în fiecare lună, la expoziții, ateliere (sculptorul Ion Jalea) și spectacole.

Când am văzut prima dată Iașul într-o excursie, am spus mamei că acolo vreau să trăiesc, în orașul în care nu există nici un loc pe unde să nu fi trecut un mare om de cultură. Chiar dacă viața, frumoasă cum e ea, m-a adus de 3 ani la Craiova, eu încă sunt prezentă la acțiuni artistice din orașul pe care îl iubesc de aproape 50 de ani. Anul acesta, am avut a 10-a expoziție personală aici la Galeria Craiovenilor și am lansat noua mea carte La poalele gândurilor. Este a 3-a carte de versuri lângă cea cu povestiri din realitatea învățământului a anilor 80. Desigur, am participat la saloane oficiale, expoziții de grup, naționale și internaționale, sunt fondatoarea grupului Pictgraf din anul 1995, sunt prezentă în cataloage și cărți de specialitate, diverse publicații, am și ceva premii, nominalizări dar cel mai mult vreau să amintesc de Premiul pentru desen Ion Truică.

Desenul realizat în peniță și tuș reprezintă portretul lui Mihai Eminescu despre care domnia sa în revista Cronica nr. 12 din 2005 scria ca este un desen rar, o capodoperă.

Sunt convinsă că orice artist plastic trebuie să fie fericit pentru cele două vieți ale sale: una din cotidian și cealaltă din atelier.

Sunt recunoscătoare maestrului Ion Truică, mentorul meu timp de 20 de ani! Mi-a impulsionat încrederea în talentul meu și în puterea creatoare. Încă revăd cu ochii minții și tresar la amintirea întâlnirilor de la Iași când derulam discuții interminabile despre lumea artelor din trecut și prezent. Asemenea discuții aș vrea să existe în cantitate mai mare la vernisaje, să fie antrenați vizitatorii de la mic la mare fără mândrie și prejudecăți.

Dacă în anul 2021 am pregătit expoziția din primăvara aceasta, deja îmi fac planuri, așa cum m-am obișnuit în ultimii ani, cu grafica, pictura și carte, cu alte tematici, inspirate poate din minunatele case ale Craiovei. Îmi planific să renunț pentru puțin timp la desenul analitic, la tensionări, încordări, la esențializarea desenului, la arta în tăcere și izolare și să mă aprind în desenul exploziv, spontan, însoțit și de ceva culoare.

Ce pictori vă plac mai mult?

Vă invităm în lumea artei. Mulțumim frumos…

-Ce pictori îndrăgesc cel mai mult? Gustav Klimt, Frida Kahlo și Rembrant, dar iată, în

grafica pentru aspectul cinematografic am fost inspirată de Sabin Bălașa, Claude Monet.

Deși marcată în anii formarii artistice de Dan Hatmanu și Adrian Podoleanu mă bucur acum să semnez propria-mi identitate.

Da, e minunat să trăiești prin artă! Fără îndârjirea artei, omenirea ar fi fost stearpă.

Dacă la o expoziție personală îmi impun puterea de sugestie prin pupila unui alter-ego, mărturisesc că emoțiile cele mai mari le am în afara vernisajului, când stau în sala, unde aud opiniile asupra lucrărilor, când nu se știe că eu sunt autorul. Atunci îmi place să simt publicul respirând, să intervin si să ne lansăm antrenați în comentarii pro și contra. În această situație încerc să conving “citirea printre rânduri” cum se spune în literatură, în cazul lucrărilor mele, a vedea dincolo de tumultul miilor de linii și liniuțe, dincolo de granița dintre lumină și întuneric, dincolo de fuziunea planurilor, acolo unde subiectul se învăluie în mister.

Mă supără când întâlnesc intelectuali care nu recunosc un act artistic. Cineva spunea că într-o expoziție dacă o singura lucrare nu-ți ia suflarea înseamnă ca ea, expoziția, nu ajunge la sufletele privitorilor.

De altfel, într-o expoziție sunt mereu foarte plăcut surprinsă dacă descopăr un tablou care să-mi țintuiască privirea și să-mi răscolească sentimente, să-l simt cu ochii închiși atingându-mi cortexul. Apreciez oamenii sensibili, inteligenți, cu deschideri largi și simțul umorului, purtători de dragoste și armonie.

Cred ca cel mai corect (ca om și artist) mă recunosc în spusele lui Eduard Peter: Într-o zi, riscând, poți să rămâi fericit pentru toată viața.

La final, permiteți această poezie a mea din volumul Crainic fără nume

Anonimul

Nu mă cunoaște nimeni / dar eu mă știu / cântând cu pământul / și dansând cu apa./ Nu mă cunoaște nimeni / când râd / și nici că știu / să plâng cu ploaia / ci doar spiritual nopții / mă știe plutind peste zi./ Strada mă înghite / și mă cheamă,/ pași fără urme mă străpung./ nu mă cunoaște nimeni / doar eu simt viața / care a tăsnit din sân,/ că visele îmbătrânesc / pe un schelet de paie,/ ca-n casa cu două pene de păun / a murit și moartea./ nu mă cunoaște nimeni / hăcuit de trădare / când bucată cu bucată / dragoste am dăruit,/ cu ochi de sticlă / corbi am hrănit / ca să mă ajung din urmă./ Nu mă cunoaște nimeni / cu fericirea din sprâncene / și din tălpi / dar teama mi-i ca Nimeni / amintește de altădată / al meu cap plecat./ Și nici de frumusețe / nimeni nu mă simte./ Când soarele arde / lumina orbește invidia / și rază-mi pune norocul.

-Vă mulțumim foarte mult. Pentru răspunsuri, pentru poem. Minunate toate.

Dar, să invităm acum onorabilii cititori să vadă câteva lucrări semnate de dumneavoastră.

Poftiți deci în ….

GALERIA DE ARTĂ

Supraviețuire

Nocturnă

Singur la mal
Ea

În așteptare

Ispita

Amurg

Amintiri

Crâng. Observați vă rugăm un detaliu interesant. Mar rar să fie semnătura autorului aproape de centrul lucrării…

Intimitate

Sacru
Luminiș

Senzualitate

În pădure …

Invitata noastră specială alături de bărbatul său, distinsul profesor de matematică, mare amator de muzică și inventator, Liviu Foarfră …

Concluzia ?

Am cunoscut un om – diamant. cu multe fațete artistice. Felicitări din inimă! Sperăm să putem reveni cu episod dedicat poeziei. Apoi, trecem la profesorul de matematică. Să cunoașem și noi invenția sa, pasiunea nestăvilită pentru muzică.

Până atunci, numai bine și frumos pentru toată lumea. Semnează un admirator al Doamnei Mariana Stratulat, adică …

Aristotel Bunescu

 COMUNICAT DE PRESĂ AL ASOCIAȚIEI CULTURALE „ARTA SONORĂ” 

 ASOCIAȚIA CULTURALĂ „ARTA SONORĂ” 

Str. 1 Decembrie 1918, Nr.134, Sat Roșu, Com. Chiajna, Jud. 

COMUNICAT DE PRESĂ 

Organizatorii Asociația Culturală Arta Sonoră și Nak Music Studios, în parteneriat cu Filarmonica Brașov și Liceul Teoretic Vocațional “Tudor Ciortea” Brașov, anunță evenimentul muzicii clasice “Festivalul Cultural Internațional Arta Sonoră – Ediția a III a, Filarmonica Brașov, cursuri de masterclass, în perioada 23-31 iulie 2022. 

Vă invităm să fiți alături de noi la stagiunea de recitaluri, în fiecare după-amiază din această perioadă, recitaluri care se vor desfășura la Filarmonica din Brașov, precum și la cursurile de masterclass care se vor susține în cadrul Liceului Teoretic Vocațional “Tudor Ciortea” Brașov, susținute de profesori cu renume, de talie națională și internațională. 

INVITAȚI DE ONOARE: 

 • Prof.Univ.Dr.Constantin Sandu – pianist, Șef al catedrei de pian a Școlii Superioare de Muzică și Artele Spectacolului din Porto- Portugalia 

 • Prof.Univ.Dr.Vlad Dimulescu – pianist Șef al catedrei de Pian Principal UNMB, director al Departamentului de instrumente cu claviatură și muzică de cameră. 

 • Prof.Dr.Alina Pavalache-Cophignon – pianistă, director artistic “Rencontres Musicales“ și Concurs Internațional de Canto “Georges Enesco” Paris, prof. coach și muzică de cameră pian-voce. 

Pian: 

• Prof.Tiberiu Chirănuș – C.N.M.George Enescu București 

 • Prof.Doina Saliu – C.N.M.George Enescu București 

Vioară, violă, muzică de cameră: 

 • Prof.Florin Negreanu – violonist Schüller, Germania 

Luthierie – curs unic 

• Prof.Florin Negreanu – Schüller, Germania 

Vioară, muzică de cameră: 

 • Asist.Univ.Dr.Raluca Stratulat UNMB – vioară,Șef catedră muzică de cameră CNM George Enescu București 

Ființa noastră muzicală-Emoție, timp și stare – curs unic 

 • Prof.Dr.Raluca Stratulat – CNMB George Enescu Buc 

PERCUȚIE 

 • Prof.Alexandru Sturzu – Șef catedră suflători, percuție CNM George Enescu București 

CHITARĂ 

 • Prof.Constantin Dumitrașcu 

ARTA IMPROVIZAȚIEI, TEHNICA VIOLONISTICĂ ÎN MUZICA DE JAZZ 

 • Prof.Constantin Mirea – violonist 

Corepetiție 

 • Prof.Anta Agavriloae-Barbu – CNM George Enescu București 

 • Prof.Ozana Alexe – CNM George Enescu București 

 • Prof.Tiberiu Chirănuș – CNM George Enescu București 

Transmisia Live a recitalurilor va fi asigurată de Nak Music Studios, Ing.Horațiu Medveșan, director tehnic al Festivalului. 

Președinte Asociația Culturală Arta Sonoră și Director Artistic Festival – Prof.Doina Saliu. 

Președinte Festival – Prof.Florin Negreanu – violonist 

Secretariat Artistic – Prof.Silvia Panaitescu – pianistă. 

 • Vă invităm să fiți alături de noi pentru a petrece câteva zile de neuitat în compania muzicii clasice.

PICTORIȚA RODICA SCARLAT PREGĂTEȘTE VIITOARELE GENERAȚII DE ARTIȘTI

În fiecare marți, la ora 16 și câteva minute începe cursul de pictură pentru copii

Am făcut o călătorie de vis la Sinaia și Breaza, acolo unde mi-a rămas sufletul împărțit în două.

La Sinaia am fost la cursul susținut de pictorița Rodica Scarlat destinat copiilor. Cum s-a ajuns la acest proiect foarte frumos? Vă explic chiar acum.

În vara anului 2021, a avut loc la Centrul Cultural „Carmen Sylva” din Sinaia, expoziția personală Rodica Scarlat intitulată „Emoție și culoare”. În urma succesului expoziției, conducerea Centrului Cultural a lansat invitația ca Rodica Scarlat să susțină un curs de pictură destinat copiilor.

Imagine de la vernisajul din august 2021

În altă ordine de idei, expoziția personală „Emoție și culoare” a mai avut o particularitate specială. Pentru prima dată în istoria artelor plastice, după documentarea mea, toți participanții la vernisaj au plecat acasă cu câte o lucrare primită cadou. Impresionant!

Revenim la curs.

Marți, 21 cireșar, anul de grație 2022, sosim la ora 16 în curtea plină de copii și părinți de la centrul cultural. Copiii se luminează la față. ,,A venit doamna profesoară!”

   Stau de vorbă cu mama unei fetițe care intră la curs…doamna Olariu Elena Mihaela:

,,Fata mea, Alesia Elena, a terminat clasa 0, iar la toamnă o să fie în clasa I. Vine aici de mai mult timp. Îi place foarte mult. Mă întreabă mereu, când se face marți să mergem la pictură? Este înnebunită după cursul de pictură. Este înnebunită după doamna profesoară”.

  Trec la o altă mămică. Este din …China.

,,Eu locuiesc aici, la Sinaia. Vin in fiecare marți la cursul de pictură cu fata mea. Îi place foarte mult, se simte bine, deși se exprimă în limba engleză. O să mai venim, desigur”.

 Doamna Rodica Scarlat declară: ,, În curând, vom organiza și o expoziție cu lucrările copiilor, unde voi premia personal, cea mai bună lucrare. Mă simt minunat în mijlocul copiilor și cred că asta contează cel mai mult. Ei mi-au oferit șansa de a privi arta abstractă prin ochiul lor de copil. Vreau să mai precizez ceva legat de familia mea. Mama mea făcea pelitare la războiul de țesut și tatăl meu a fost și este la vârsta de 84 de ani tâmplarul satului. Sunt mândră de ei că mi-au dat o educație ca la carte. Pentru asta vreu să-i menționez”.

Ce putem spune despre Rodica Scarlat?

Filonul sensibilității sale se trage din arborele genealogic, acolo pe mai multe ramuri se simte fiorul culorilor.
Nivelul unu: bunica desena flori superbe, iar apoi le nemurea cu acul și ața colorată pe pânză subțire.
Nivelul doi: o verișoară, dar și fata ei au avut perioade consistente dedicate artei armoniilor cromatice.
Nivelul trei: Rodica Scarlat.
Nivelul patru: nepoata sa de numai cinci ani pe nume Lia-Maria pictează direct abstract.

Doamna Scarlat a început să picteze în anul 2014, iar prietena ei pe numele Silvia Rotaru, de specialitate profesoară de balet din Germania, a încurajat-o încă de la început să urmeze drumul frumos al artei.
Expoziția deschisă la Sinaia vara trecută a cuprins o valoroasă colecție de 24 de lucrări reprezentând flori și peisaje, în manieră realistă. Au fost folosite culori de ulei și acrilice, executate cu pensula și cuțitul.

De mai mulți ani, vorbesc cu mare plăcere la expozițiile sale personale. În ultimul timp, am remarcat mereu valoarea tablourilor semnate Rodica Scarlat la expozițiile colective organizate sub egida Asociației Artiștilor Plastici din București.

Revenim în actualitate.

Pe drumul spre București venind de la Sinaia, am oprit câteva minute în raiul de la Breaza.

Am condus familia Scarlat, Rodica și Petre, la domeniul Miclescu. Acolo, ne-a întâmpinat regește doamna Adriana Miclescu.

Este un spațiu de vis, plin de parfum, culoare, statui, amintiri, cărți, picturi, fructe și vietăți de toate dimensiunile.

Am revenit la București cu o singură întrebare pe buze. Când vom reveni la Sinaia, când vom reveni la Breaza? Acolo unde ne-au rămas sufletele. Sperăm cât de curând!

Iată câteva lucrări ale copiilor și imagini de la cursul de pictură.

Concluzia?

Minunat! Cursul are mare succes! Așa încât el se va organiza și pe timpul vacanței de vară, dar și în timpul școlii. În plus mai mulți părinți doresc lecții particulare cu copiii lor.

Vă vom ține la curent cu noutățile. Evident, nu vrem să lipsim de la vernisajul expoziției anunțate cu lucărirle celor mici. Să fim sănătoși până atunci!

Aristotel Bunescu

DOAMNA DANIELA LUKACS NE FACE VIAȚA MAI FRUMOASĂ ȘI MAI PARFUMATĂ! MULȚUMIM, VĂ MAI AȘTEPTĂM!

DISTINSA DOAMNĂ DANIELA LUKACS. O privire senină pentru binele umanității

  După ce te ocupă de mai mulți pictori, are loc un fenomen normal. Memoria selectează câteva nume, iar celelalte, din păcate, intră în umbra uitării. Pentru o vreme, ori pentru întreg viitorul care ne este pregătit în față de către Creator.

  Printre puținele nume de care, peste mult timp îmi adu aminte cu mare plăcere, este și distinsa Doamnă DANIELA LUKACS, din Timișoara.

   Am lansat noi întrebări doamnei invitate speciale de astăzi. La puțin timp, am primit un text consistent, pe care îl recomand cu căldură maximă. Multe lucruri interesante din lumea artelor vizuale veți descoperi în rândurile de mai jos.

În plus, am primit noi și noi imagini cu tablouri superbe. Știți ce fac acum? Mă bate gândul să plastifiez câteva copii de mari dimensiuni și să le pun în fața mea. Să mă uit la ele până mă satur. Adică până în anul 2029, când voi încerca să obțin altele…Și așa mai departe, ne facem viața mai frumoasă, mai armonioasă, mai parfumată.

Iată întrebările:

  1. Care sunt pictorii români care vă plac mai mult?
  2. Dar dintre coloriștii străini, de care vă simțiți mai aproape?
  3.  Ce rol au avut muzeele, expozițiile, galeriile de artă în educarea simțului dumneavoastră artistic?
  4.  Ce sfătuiți un părinte care are un urmaș cu înclinații în domeniul artelor plastice? Să meargă pe acest drum, ori să încerce și alte domenii artistice, iar la final să aleagă singur ce îi face plăcere?
  5. Dintre toate tehnicile folosite, cu care vă simțiți mai confortabil?
  6. În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnați?
  7.  Până unde știți că a ajuns cel mai departe o lucrare de-a dumneavoastră?

Acum , vedem ce a venit la redacția agenției noastre de presă…

Mulțumesc pentru invitația de a continua ,, discuțiile” noastre precedente, voi da curs cu plăcere răspunzând-vă la întrebări, prilej cu care voi readuce în gând amintiri, stări și sentimente dragi, mai vechi și mai noi.

         Spun asta pentru că primele dumneavoastră întrebări mă reîntorc în primii 10 – 12 ani ai copilăriei, când răsfoiam cu aviditate albumele de artă din biblioteca bunicilor, admirând și analizând imaginile tablourilor marilor pictori, români și străini. Am îndrăgit din primul moment lucrările lui Grigorescu, Aman, Luchian, Tonitza, ale lui Renoir, Monet, Van Gogh, Gaugin, Caravaggio, și a altora care mi-au rămas dragi și astăzi. Dar lista nu se încheie, căci admir cu plăcere majoritatea lucrărilor de artă, din albume sau vizionate on-line, sau fizic în muzee, expoziții sau cu alte ocazii. Orice lucrare, clasică sau a pictorilor în viață, îmi trezește interesul, plăcerea de a privi și admira, spiritul critic și simțul estetic.

           Și astfel vă răspund și la întrebarea: dacă vizitele la muzee, expoziții mi-au influențat simțul estetic… Da, cu siguranță au avut și au un rol important, chiar dacă uneori asimilarea se produce în subconștient, iar alteori în mod conștient, prin analiza lucrărilor respective. În permanență un artist învață din operele predecesorilor sau contemporanilor săi. De altfel, pot să spun că sunt autodidactă, primele noțiuni, (cele de bază privind tehnici de lucru, materiale, moduri de abordare și de lucru și chiar alegerea subiectelor) le-am învățat din tutoriale și demonstrații online, alese arbitrar și privind și studiind operele artiștilor actuali. Trebuie să amintesc că am avut șansa să cunosc , în al doilea an al formării mele în acuarelă, pe leaderul Asociației acuareliștilor din România, arh. Ovidiu Iovanel de la care am avut multe de învățat, în cadrul taberelor pe care le-a organizat și le mai organizează, ca și din cursul de acuarelă pe care îl susține gratuit, on-line, de mai bine de doi ani. Ii mulțumesc și pe această cale pentru modul în care se implică în promovarea acuarelei la noi în țară și promovarea acuareliștilor români, în lumea mare a acuarelei, prin IWS, societatea internațională a acuarelei din care și România face parte.

        Mi se pare potrivit să răspund acum la întrebarea dumneavoastră despre ce tehnică, îmi este mai confortabilă. Nu cred că este vorba de confort, ci mai degrabă de o afinitate deosebită către acuarelă. Este tehnica pe care o simt cel mai aproape de sufletul meu, în care mă pot exprima cel mai bine. Mă ține înlănțuită ca într-o vrajă, dintre cele bune, căci dacă nu pot picta două – trei zile, e musai ca în următoarele să pun mâna pe culori și pensule și să realizez o lucrare cât de mică.

        Mă întrebați dacă aș îndemna părinții care au copii cu înclinații artistice să îi încurajeze pe această cale. Da, aș face-o, de altfel și eu mi-am îndemnat fiica, care de mică a fost foarte talentată, să urmeze liceul de arte plastice și ea a continuat apoi cursurile de pictură la Facultatea de arte, e drept că a ales în prezent să lucreze într-un domeniu diametral opus. Nu știu dacă talentul în arta plastică e un dar cu care te naști și care se moștenește, eu tind să cred asta, căci bunicii mei din partea mamei au avut ca pasiune pictura, iar bunicul a fost profesor de sculptură la liceul din oraș, mama mea, sora și fratele său de asemenea au pictat și desenat cu un simț estetic deosebit. Se pare că eu am transmis mai departe această însușire, fiica mea la rândul ei transmițând nepoatei mele pasiunea și talentul. Nu e obligatoriu ca arta să devină scopul și modul principal de viață dar este ceea ce dă savoare și împlinire, aduce satisfacții nebănuite indiferent când și cât o practici. Pentru mine, este cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla, alături de familia frumoasă și numeroasă care mă susține în această preocupare a mea din ultimii aproape patru ani.

        Și astfel trec la ultimele dumneavoastră întrebări, unde pot fi văzute lucrările mele în afară de mediul on-line și unde a ajuns cel mai departe vreo lucrare de a mea. Voi spune că una dintre marile satisfacții ale unui artist este aceea de a ști că ceea ce a simțit, gândit și redat, cu inspirație și muncă de creație în lucrările sale, ajunge să bucure privirile și sufletele amatorilor de frumos din toată lumea, prin expoziții sau chiar pe pereții caselor acestora. Am avut o expoziție personală anul trecut la secția de artă a Bibliotecii Județene din Timișoara, orașul meu natal și de reședință, activez în cadrul Asociației ,, Prezent „, cu care particip lunar la expoziții de grup în Timișoara și în alte orașe, în aceste zile având lucrări expuse la Galeria,, Armonii Cromatice” din TM și la o expoziție de grup cu colegii din Asociație, la Casa de cultură din Caransebeș. Tot luna aceasta particip cu 10 lucrări la expoziția din Galați a societății ,, Pro Boholț ” la a cărei tabără am participat anul trecut alături de pictori consacrați și figurez cu o lucrare la expoziția Arhivei de Artă de la Muzeul Național Cotroceni. Mai amintesc că mi-au fost solicitate două lucrări la Muzeul National al Țăranului Român, pe care m-am simțit onorată să le donez și sunt bucuroasă să știu că vor putea fi admirate pe simezele acestui muzeu.

        În ce privește admiratorii de artă care își doresc să privească lucrări originale în casele lor, am lucrări în diverse orașe din țară, apoi în Spania, Germania, Suedia, Elveția, Statele Unite ale Americii, iar acum pregătesc o acuarelă pentru fiica unor prieteni care trăiesc în Australia. Mi se pare captivant și o mare onoare și mai ales fericire, să mă gândesc că din femeia tipică care eram acum trei ani (mamă, gospodină, bunică)  am ajuns să aduc un strop de bucurie, și de ce nu de valoare estetică, în casele unor prieteni, rude, cunoștințe sau chiar necunoscuți, că e posibil ca trăirile mele pozitive pe care le-am expus în acuarelele mele, să aducă zâmbete pe buzele lor.

            Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate, dumneavoastră și cititorilor dumneavoastră, ca și tuturor celor pe care îi promovați și sper ca lumea în care trăim să fie propice și primitoare pentru tot ceea ce ne deosebește de suratele din regnul animal și anume: capacitatea noastră, a oamenilor, de a visa și a ne transpune visele în creații artistice.

 Să vedem și câteva impresionante tablouri. Poftiți deci în …

GALERIA DE ARTĂ

Schimbăm registrul… O superbă marină …

Terminăm așa cum am început, să fie un articol ,, rotund,,. Adică din nou privirea senină a invitatei noastre în fața unor lucrări reprezentative pentru universul său aartistic.

Concluzia?

Emoționant! Cine privește așa ceva, are șanse să i se transforme radical viața. Uită de facturi, fracturi, crize și probleme. Descoperă o lume unde totul este armonie, muzică, parfum, bine și frumos! Pai așa vreau să trăiesc și eu !

Pentru asta, iau de la capăt articolul, apoi mă uit din nou la tablouri. Când termin, iar încep cu primul rând… Și tot așa… Frumoasă viață !

ANTOLOGIA PICTORILOR: PORTRETE DE VALOARE SEMNATE DE DOAMNA MIHAELA BERARI

  Experiența de peste patru decenii în universul incredibil al expozițiilor personale de pictură, de grup, ori colective, în galerii, muzee și mai ales în atelierele pictorilor, a relevat cu putere că fiecare creator are preferințele sale tematice.

  Am cunoscut coloriști dedicați naturilor statice, alții făceau mai mult marine, alții puneau accentul pe citadine. Alții se opreau cu precădere la peisaje. Mai rar, creatorii se opreau asupra corpului uman. Este recunoscut faptul că aici se ridică niște probleme speciale.

  Puțini sunt portretiști de valoare. Unul dintre ei este invitatul special de astăzi, distinsa doamnă MIHAELA BERARI, din foarte ducele târg al Ieșilor. Să o cunoaștem din dialogul următor:

-Vă rugăm să vă prezentați…

-Mă numesc Mihaela Berari și locuiesc în Iași. Încă din copilărie am cochetat cu pictura. Îmi place mult să pictez, lucru care mi-a permis ca la pensie, pentru că acum sunt pensionară, să mă axez mai mult pe portrete, am adoptat stilul Rembrandt, tehnica clar obscur, căruia îi mulțumesc din suflet maestrului Laurențiu Popa!!! Dumnealui îi datorez majoritatea lucrărilor mele. Pot lucra orice, flori, cai, arta naivă. Însă, cel mai mult îmi place să lucrez portrete.

Fac parte din Asociația Artiștilor Plastici din Iași

Fac parte din Liga Scriitorilor Români, filiala Iași Nord Est. Cenaclul Octav Băncilă cu sediul la Cercul Militar Iași.

Unde ați expus pictură ?

-Am avut numeroase expoziții la Cercul Militar, expoziție de grup unde am luat medalii și diplome.

Am participat în anii  2019, 2020 la Salonul International de Artă Naivă Gheorghe Sturza în Botoșani cu câteva lucrări, unde am obținut diplome și distincții, lucrările mele bucurându-se de succes.

Și anul acesta voi participa cu 3 lucrări la acest Salon, în luna septembrie

Scriu și poezii în cadrul Ligii Scriitorilor, poeziile mele fiind publicate în revista ,,Nord Est Cultural,,.

-Minunat! Felicitări. Despre poezii, vă propun un dialog separat, în care să ne dați și mai multe versuri să le arătăm și noi cititorilor onorabili.

Până atunci, să vedem niște talbouri.

Poftiți deci în ….

GALERIA DE ARTĂ

Prima data vedem portretele sale. Apoi alte teme ale tablourilor sale superbe….

Începem cu figura Mânturitorului! Să ne meargă bine!

Concluzia?

Minunat! Ce frumos! Portrete incredibile, dar și teme diverse abordate cu mare dăruire. Felicitări pentru invitata naostră! Să fie sănătoasă, să lucreze cu bucurie!

Acum să vă pregătiți pentru niște versuri scrise tot de Doamna MIHAELA BERARI.

Tuturor numai bine și frumos!

Aristotel Bunescu