MARIANA OROS, pictorița din Beiuș care a cucerit America

Oameni de pe toate meridianele admiră arta Marianei Oros. Artista este a doua de la stânga la dreapta

Revenim cu mare plăcere în universul artistic al distinsei doamne MARIANA OROS.

Pictorița născută în Beiuș, județul Bihor, are rezerve nebănuite de valori printre lucrările sale. Acesta a fost argumentul decisiv să revenim, pentru onorabilii cititori, cu un nou set de întrebări. Apoi, vom avea ocazia să vedem niște tablouri care o să vă meargă direct la suflet.

Invitata noastră locuiește acum în Germania, dar interesant este că a cucerit America de la primul său tablou…

-Care sunt pictorii români care vă plac mai mult ?

-Vorbind despre un ideal estetic clasic sau despre cultul frumosului, pictura ramane inteleasa ca expresie permanenta a valorilor spirituale. Avem artisti de mare valoare si daca analizezi atent lucarile lor nu are

cum sa nu iti capteze atentia, fiecare artist are un ceva anume, prin tehnica sau cromatica. Citind despre si privind lucrarile lui Stefan Luchian mi-a atras atentia usurinta trecerii de la o tehnica la alta, schimband suportul stratului pictural din experimentul grafic in prim-planul al modernitatii . Iar conturarea portretelor de copii a lui Nicolae Tonitza ies in evidenta ochii copiilor, acei ochi rotunzi si expresivi care te privesc cu inocenta, cu melancolie, cam trista dar captiva, inconfundabil in stilul sau.

Imi place foarte mult simplitatea lui Nicolae Grigorescu cu resortul sau launtric ce vibra în armonie perfecta cu natura, fiind cucerit de spectacolul mereu schimbator al naturii, natura lui Grigorescu este una simpla si sensibila la nuantele infinite ale universului. “Trebuie sa pictezi asa precum pasarile canta, absolut tot ce iti iese in cale si iti place, niciodata sa nu-ti bati capul în cautarea unui motiv, atunci cand

totul in jurul tau este minunat” Nicolae Grigorescu.

– Memorabil citat. Frumos răspuns, felicitări din inimă.

– Dar dintre coloriștii străini, de care vă simțiți mai aproape ?

-Ador abordarea temei Fantasy, iar muza mea este Vioara, in multe dintre lucrarile mele se regaseste acolo in forma ei ciudata , ma simt mai aproape de artisti suprarealisti precum Salvador Dali, cu excentricitatile sale la fel de surprinzatoare precum operele sale, prin arta/grafica pura a feminitatii a pictorului Karol Bak , prin înclinatia pentru iluzie a lui Michael Cheval care ma fascineaza prin lucrarile lui, prin lucrarile lui Konstantin Kacev unde clasicismul intalneste contemporanul cu stilul lui hiperrealist unde fundalul este lasat in mod deliberat neterminat, dar binenteles sunt mai multi pictori pe care ii admir.

– Ce rol au avut muzeele, expozițiile, galeriile de artă în educarea simțului dumneavoastră artistic?

-Europenii au avut intotdeauna un dezvoltat simt al culturii, tot mai multe persoane explorează dimensiunea artei vizuale si manifesta interes pentru artisti si expozitiile lor. O expozitia de arta joaca un rol crucial pe piata artei, atat muzeele cat si galeriile pot sa spun ca sunt factorul cheie, este locul menit pentru artist sa puna in valoare notorietatea, reputatia dar si pretul operelor de arta. Mai au un rol la concretizarea talentului artistic, la deschiderea unei usi spre noi orizonturi, iar artistul poate evolua cosiderabil.

– Ce sfătuiți un părinte care are un urmaș cu înclinații în domeniul artelor plastice ?

-Eu ii incurajez pe parinti sa isi ajute copilul , sa il sprijine, sa il indrume, ca in primul rand copilul are personalitatea lui, dorintele lui , pentru a avea o amprenta pozitiva asupra evolutiei lui este foarte important. O impotrivire din partea parintilor, poate duce la o extrema mult mai neplacuta de ceea ce isi doresc ei pana la urma pentru copilul lor.

Va detaliez in cateva cuvinte un caz cunoscut, cu ani in urma la cursurile de pictura , un elev mi-a spus ca el nu doreste sa studieze in acelas domeniu ca si parintii lui, el doreste sa studieze la Arte, doar ca parintii sunt impotriva. Atunci nu am dat importanta prea mare la aceasta scurta si simpla conversatie intre mine si acel elev. Dar au trecut cam 4 ani cand intr-o zi m-am intalnit pe strada cu mama acelui elev, eu cunoscand-o deja de dinainte. Am intrebat-o ce mai face baiatul si cu lacrimi in ochi mi-a spus ca baiatul ei este la calugari de un an si jumatate. A incepe sa imi povesteasca cu atata durere in suflet ca nu mai are nici o cale de al intoarce pe baiat din decizia lui. Baiatul ia spus ca si-a gasit pacea si linistea sufleteasca acolo, printre calugari. Atunci mi-am adus aminte de conversatia mea cu baiatul ei cand venea la cursurile de pictura, dar era deja prea tarziu sa ii povestesc acelei doamne depre acea conversatie.

–Ce vă doriți pentru 2022 ? Dar în anii următori ?

-Pentru 2022 imi doresc multe, dar nu le enumar acum pe toate , cel mai importatnt este sa fim din nou ca dinainte de pandemie , sa dispara acea frica ,ca s-ar putea sa vina si alte probleme de natura pandemica peste noi, mi doresc impliniri , bucurii si pentru urmatorii ani multa sanatate si creatie.

-În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnați ?

-Din pacate pentru admiratorii din Romania doar online pot sa le admire. Actualmente fiind rezident in Germania , cei care sunt prin zona , pot sa imi vizualizeze lucrarile in Galeria de art si in data de 10 si 11 septembrie lucrarile vor fi expuse in curtea castelului baroc din orasul Ettlingen.

– Până unde știți că a ajuns cel mai departe o lucrare de-a dumneavoastră ?

-Am povestit in primul interviu cum am inceput sa pictez si care a fost prima mea lucrare, cuburi geometrice colorate. Pot sa spun ca am asteptat cam 6 -7 luni si a fost si prima mea vanzare care a mers dincolo peste ocean in America. Lucrarile concepute pana in 2007 sunt in colectii private in diferite state din America, iar multe dintre lucari sunt in colectii private in Romania dar si alte tari din Europa.

– Vă mulțumim frumos. Să mai vedem acum niște tablouri…Poftiți la

GALERIA DE ARTĂ MARIANA OROS