Scriu aceste rânduri în zorii zilei de 28 noiembrie. Este o dată cu semnificații aparte deoarece. În 28 noiembrie, dar 1520, celebrul explorator portughez Magellan a trecut prin strâmtoarea din sudul Americii de Sud, care-i poartă și azi numele. Păstrând proporțiile și eu sunt un explorator. Dar, în alt domeniu. Caut cu mare atenție, de mai multe decenii artiști dedicați artei armoniilor cromatice, adică pictori.
Mă bucur foarte mult vă aduc în centrul atenției cea mai recentă descoperire. Este vorba despre distinsa doamnă SORINA CERTEJAN.
Să o cunoaștem, apoi să vedem o serie impresionantă de tablouri pe care le semnează…
-Vă rugăm frumos să vă prezentați…
-Sunt Sorina Certejan, născută Mihăilescu, la data de 15 iunie, în anul 1960, la Reșița unde am copilărit. Dacă mă gândesc mai bine, copilăria a fost la Ocna de Fier, un sat de lângă Bocșa.
Acum sunt la Timișoara unde m-am mutat din anul 2002 și unde am lucrat ca economistă la BRD. Acum sunt pensionară. A venit și pandemia, m-am apucat atunci de pictură. În prima etapă am pictat din amintiri, ca să zic așa, adică efectiv ce am învățat până în clasa a VIII-a. Apoi urmat un curs online cu profesorul Adrian Negrea, de la Baia Mare. Totul a pornit de la pandemie, datorită faptului că fiica mea mi-a spus că a moștenit de la mine talentul cu desenul. Și fiul meu și nepoții au preocupări în acest domeniu. Ar fi păcat ca eu să pun punct așa și să nu mă dezvolt în acest domeniu. Pornind de la indicațiile copiilor, ca să zic așa, m-am apucat să desenez. Mi-a plăcut și îmi place în continuare.
–Cum se manifestă ei artistic ?
–Fiica mea pictează ca un hobby, a făcut și tehnica în cuțit, iar fiul meu pictează și el, a terminat design de produs. Nepoțica mea de 12 ani pictează, iar nepoțelul are 10 ani. Toți au preocupări în lumea culorilor.
–Cum se numesc ei ?
–Pe fiica mea o cheamă Stângaciu Cristina Sorina, pe fiu Certejan Cosmin Marius, nepoata este Stângaciu Teodora Mihaela. Nepoțelul e mai micuț, Stangaciu Andrei, dar nepoata a avut chiar o expoziție, un tablou expus acolo
–Cu alte cuvinte, este un întreg arbore genealogic prin care străbate fiorul artelor plastice. Cum a fost anul 2022 pentru dvs ?
-În acest an am făcut cursul online, l-am terminat, a fost un curs de 9 luni, am acum lucrările care se vede că sunt făcute altfel, decât cele executate din amintiri. Am destul de multe lucrări în 2022, cam 12 cel puțin
–Ce vă doriți pentru 2023 și anii următori?
–Vreau să mă perfecționez, în primul rând, încă sunt în căutarea unui stil bine conturat, nu cred că am un stil definit. Apoi vreau să lucrez mai departe. Vă mărturisesc faptul că îmi face plăcere să pictez, mă deconectează de la grijile și problemele vieții .
-Mulțumim frumos, hai să vedem acum niște tablouri. Să invităm onorabilii cititori la ….
GALERIA DE ARTĂ.
Portretul este al mamei mele. De la ea am moștenit dragostea pentru pictură. După mama sunt bănățeanca de la Ocna de Fier, iar după tată sunt bucureșteancă… din Văcărești (casa s-a demolat) Acum, niște lucrări din prima perioadă, din …amintiri.
Câteva din cele mai recente lucrari
Concluzia?
Minunat! Nu numai că am descoperit un pictor valoros, dar am adus în centrul atenției o întreagă familie de artiști. Privind cu mare atenție tablourile invitatei noastre speciale de astăzi, observăm că ele se împart în mod clar în două perioade distincte.
Sperăm să avem posibilitatea în viitor să vedem și alte lucrări, să cunoaștem și alte aspecte din viața sa. În altă ordine de idei, dorim să îi invităm în rubrica noastră specială dedicată artei și pe ceilalți componenți ai familiei, de la cel mai mare, până la Andrei.
Multă sănătate tuturor!
Numai bine și frumos să fie în fiecare zi!
Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 