–Ce pictori romani va plac?
-Întrebările legate de pictorii pe care-i plac cel mai mult, de care mă simt cel mai aproape, sunt Întrebările cele mai dificile, la care greu pot răspunde! De ce?! Pentru că la toți pictorii din trecut cât și la cei din prezent, am găsit câte ceva ce-mi place! Fiecare a creat sau creează un acel ceva ce place cuiva la un moment dat! Cu atât mai mult, cu cât informațiile personale despre artă sunt mai multe și mai ample!
Totuși, să punctez cu ceea ce îmi vine în minte acum: Corneliu Baba, pentru lucrările sufletești la care te expune. Un ,,Rege nebun” și un ,,Arlechin”, în toată profunzimea vieții!
Din prisma mea, cel mai frumos lucru pe Pământ, cel mai pur, cel mai simbolic, consider că este floarea! Așa că în gând, îmi vine marele Ștefan Luchian!
În pictură, tind să caut ca și ,,model”: lutul, arhaicul, rusticul, tradiția în general! Așa, îl găsesc pe Ion Țuculescu în care am văzut ,,amprenta sa de român”! Pictori contemporani…Doamne!!! Din fericire, atât de mulți și tot atât de valoroși! Simt o discriminare doar să enumăr pe câțiva, însă ca să respect ,,răspunsul” la întrebare: profesorul meu, domnul Hreniuc Victor, pentru delicatețea lucrărilor dumnealui; Mihai Olteanu, pentru puterea culorilor din lucrările sale; Bogdan Mihai Radu, pentru capacitatea de redare a ideii; Marinela Rusu, pentru perfecțiunea aplicării culorii și a creării de imagini ce-ți țin ochii lipiți de acestea, apoi rămâi cu amprenta lor în imaginea minții!…
Sunt de enumerat mulți care fără doar și poate, se numesc Pictori în adevăratul sens al cuvântului, care au deja amprenta recunoscută! Mă înclin cu respect în fața lor!
–Ce pictori străini vă plac?
-Pământul este plin de artă și de artiști, dar apropiați sufletului meu, în mare parte sunt artiști ruși ( ca de altfel și scriitori ruși )! Pe unii pictori am avut plăcerea să-i descopăr virtual, pe alții din albume de artă! Și ca să nu mă abat: Kiryl Vasilionok, pentru că îmi place stilul său; Mostafa Keyhani, pentru modul de aplicare a pastei, în special în cazul portretelor; Shkelqim Kokonozi, pentru stil și idee! Artiști pe care-i urmăresc cu drag, pe Instagram!
– Ce rol au avut muzeele, expozițiile, galeriile de artă în educarea simțului dumneavoastră artistic?
– Simțul artistic, consider că-l au toți oamenii! Acesta poate fi dezvoltat de-a lungul timpului, în funcție de factorii externi ce ți-l pot ,,atinge”! Chiar și o persoană care zice că nu înțelege în nici un fel arta sau că nu îi place nimic legat de aceasta, cred că se înșală: sigur iubește un stil de muzică, sigur iubește ceva din natură, sigur ajunge să zică ,,oau” la ceva! Deci toți avem simț artistic, o anume sensibilitate la frumos, într-un fel sau altul! Pentru mine, crescută în spiritul frumosului, având aproape mereu contacte cu laturi ale artei ( poate undeva în subconștient le și căutam ), educarea spiritului meu artistic, precum și construirea acestuia, se datorează acestor interacțiuni, cu atât mai mult când vorbim despre muzee, galerii, chiar albume de artă, în care concentrarea frumosului este la limite mari!
– Ce sfătuiți un părinte care are un urmaș cu înclinații în domeniul artelor plastice ? Să meargă pe acest drum, ori să încerce și alte domenii artistice, iar la final să aleagă singur ce îi face plăcere ?
-Legat de sfatul meu către părinți, nu-mi permit aceasta, însă cum văd și cum simt: părinții trebuie să aibă încredere și răbdare cu pruncii lor, să încerce să le permită să-și trăiască vârsta, să-i încurajeze să-și arate dorințele și să-i lase să încerce tot, bineînțeles în limitele necesare! Experiența nu vine din cuvinte, ea se formează din fapte, din acțiuni! Așa că, cei mici nu trebuie să fie constrânși de nimic! Nu s-au cerut născuți, deci nu trebuie să fie ,,pedepsiți” sub nici o formă! Cu atât mai mult, când cineva se sesizează că puiuțul său încearcă ceva bun, să-l încurajeze, să-l laude, să-l informeze de pașii către acel ceva!
– Dintre toate tehnicile folosite, cu care vă simțiți mai confortabil ? Ulei, acuarele, care anume?
– Iubesc pictura, însă nu numai! Cel mai mult, pictez cu vopsea pe bază de ulei, cu aceasta simt că lucrez cel mai bine!
-În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnați ? Până unde știți că a ajuns cel mai departe, fizic, concret, nu pe internet, o lucrare de-a dumneavoastră ?
-Ceea ce fac și despre care s-a ajuns să se vorbească ( nu a fost niciodată ca și un scop sau idee pentru mine, a fost și este doar un refugiu ), postez pe pagina mea de Facebook, doar ca să ,,bucure” pe cei care se simt atrași de culoare, de frumos! Fiecare postează ceea ce simte, ceea ce dorește! Am și o pagină de Instagram: vioricamuraru.art, tot pentru postarile mele de suflet!
Sincer, pagina de Facebook precum și cea de Instagram, le am pentru legătura mea cu o parte din familie, cu prieteni și foști colegi, cu oameni ce au făcut parte din viața mea, iar acum când viața, timpul și destinul, ne țin departe, avem o punte de legătura! Astfel, prin intermediul unora dintre ei, lucrări cu semnătura mea, au ajuns atât în țară: Botoșani, Iași, Piatra-Neamț, București, cât și în străinătate: Italia, Germania!
Mă simt onorată pentru aprecieri și pentru atenția ce mi se dă, însă sunt conștientă că sunt doar un fir de nisip în marea întindere de plajă și mal a picturii! Cu respect și admirație pentru toți cei ce iubesc frumosul sau îl creează, mă înclin ! -Mulțumim frumos! Să vedem acum niște impresionante tablouri… Vă invităm la..
…GALERIA DE ARTĂ!...
.Concluzia?
Am avut marea bucurie să intrăm din nou în lumea culorilor, acolo unde doamna VIORICA MURARU se simte cel mai bine…Sănătate pictoriței noatre, putere de lucru, numai bine pentru familia sa !
Cu respect, Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 